Requiem Parastas la Opera Națională Română din Cluj

Opera Națională Română din Cluj-Napoca i-a omagiat, cu ocazia zilei de 1 noiembrie, pe cei care au slujit arta și teatrul liric în această instituție de-a lungul istoriei sale și, din nefericire, nu mai sunt printre noi, prin intermediul unei lucrări foarte rar cântate, Requiemul Parastas de Marțian Negrea. Publicul a fost întâmpinat de un discurs emoționant al managerului general al instituției, urmat de un moment de reculegere ținut atât de cei din sală, cât și de cei de pe scenă. Din păcate, atmosfera de bucurie care caracterizează Opera nu a fost prezentă de această dată, în special din cauza evenimentelor tragice care au avut loc la București cu doar două zile înainte.

Compozitorul a lucrat la această partitură, aflată la intersecția dintre tradiția veche românească și tradiția europeană cultă, timp de aproape două zeci de ani, aceasta având premiera în data de 14 decembrie 1990, la Filarmonica din Cluj-Napoca. Partitura este scrisă pentru un cvartet de soliști, cor și orchestră și este una dintre cele mai frumoase compoziții vocal-simfonice românești.

La pupitrul dirijoral a stat Gabriel Bebeșelea, care, la cei 27 de ani ai săi, nu are nevoie de niciun fel de prezentare, pentru că este unul dintre cei mai apreciați dirijori din România și am mai vorbit despre el și într-o postare anterioară, datorită faptului că am avut ocazia să-l urmăresc de două ori într-un singur weekend, deci mă pot considera o norocoasă, și am devenit, bineînțeles, fan. Ascultând aceste două lucrări vocal-simfonice, Messa da Requiem de Giuseppe Verdi și Requiem Parastas de Marțian Negrea, curiozitatea mi-a fost stârnită și abia aștept să-l văd dirijând și un spectacol de operă la Cluj!

Soprana Irina Săndulescu Bălan este solistă a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, colaborând constant și cu operele din București, Iași și Timișoara, dar și cu Filarmonicele din Arad, Bacău, București, Cluj, Constanța, Oradea. Aceasta a absolvit Universitatea de Muzică din București, încheindu-și studiile cu debutul în rolul Violettei din opera La Traviata de Giuseppe Verdi. Repertoriul său cuprinde roluri importante de operă, dar a abordat de asemenea repertoriul vocal-simfonic și creația universală de lied.

Mezzo-soprana Sorana Negrea este chiar nepoata compozitorului Marțian Negrea, fiind invitata specială a serii. Aceasta a colaborat de-a lungul timpului cu Filarmonici din țară, precum cea din Ploiești, Pitești, Botoșani, Bacău, București, în colaborare cu dirijori precum Adrian Morar, Tiberiu Soare și Iurie Florea. A colaborat, de asemenea, cu Studioul Experimental de Operă și Balet Ludovic Spiess, participând la un recital care a avut loc în foaierul Arturo Toscanini al Teatrului alla Scala din Milano.

Tenorul Cristian Mogoșan este laureat al multor concursuri importante de interpretare precum Haricleea Darclee de la Brăila, Concursul de Interpretare a Liedului Românesc de la Brașov sau Concursul Ionel Perlea. În prezent, acesta este angajat al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, fiind, în același timp, invitat al altor instituții muzicale din țară, dar și din străinătate, precum The New Israeli Opera. Repertoriul său operistic este unul vast, conținând titluri precum La Traviata, Nabucco, Otello sau Madama Butterfly. Partitura scrisă de Marțian Negrea pentru tenorul solist este de departe cea mai grea, iar Cristian Mogoșan a interpretat-o impecabil.

Basul Cristian Hodrea are o bogată activitate solistică, colaborând cu teatrele lirice din Cluj, Craiova, Timișoara, București. Repertoriul său cuprinde diverse roluri de operă, dar și titluri de lucrări vocal-simfonice, precum Cantata Cafelei și Matthaus-Passion de Johann Sebastian Bach, oratoriul Messiah de Georg Friedrich Haendel, Requiemul de Mozart și multe altele.

Corul a cântat solemn, transformând muzica într-o adevărată rugăciune care se înalță spre cer pentru a-i pomeni pe cei care nu mai sunt printre noi, iar orchestra a susținut caracterul dramatic al compoziției, ca într-un marș funebru.

În finalul lucrării, publicul a fost rugat să aprindă lumânări electronice pentru sufletele celor plecați dintre noi, simbol al Luminației în Teatru. În acest timp, în sala a intrat Corul Schola Cantorum, al Facultății de Teologie Greco-Catolică din Oradea, conduși de Radu Mureșan, înaintând și ei cu lumânări în mână și interpretând ultima parte a Requiem-ului.

A fost o seară cu o încărcătură emoțională extraordinară,  artiștii interpretând o adevărată rugăciune înălțată pentru cei care au plecat să cânte în Ceruri. Doresc să felicit conducerea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca pentru alegerea repertoriului interpretat cu ocazia acestui eveniment și mă declar puțin dejamăgită de faptul că publicul a fost prezent într-un număr mult prea mic. Mă așteptam ca publicul să fie împins către acest eveniment din curiozitate de a asculta un repertoriu nou și nu doar nou, ci și românesc, dar din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Pierderea a fost de partea celora care nu au putut participa.

Ca de obicei, țin să meționez că fotografiile folosite de mine în realizarea acestei postări sunt realizate de talentatul fotograf al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, Nicu Cherciu. Puteți vizualiza toate fotografiile pe pagina de Facebook a Operei. Pentru cei care nu au putut ajunge la Requiem-ul Parastas, acesta poate fi vizionat pe site-ul TVR+. Vizionare plăcută și sper să ne vedem la operă!

Kisses, Bianca

1

You might also like

No Comments

Leave a Reply