Requiemul de Verdi, la Filarmonică

Vineri, 30 octombrie, am avut ocazia să audiez una dintre cele mai frumoase lucrări vocal-simfonice, de o profunzime spirituală greu de exprimat în cuvinte, Messa da Requiem de Giuseppe Verdi, în interpretarea unor muzicieni de talie mondială, care aduc cinste teatrului liric românesc peste tot în lume, soprana Sorina Munteanu, mezzosoprana Andrada Ioana Roșu, tenorul Marius Vlad Budoiu și basul Adrian Sâmpetrean, corul și orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca, dirijați de către Gabriel Bebeșelea.

Messa da Requiem de Giuseppe Verdi a avut premiera în anul 1874 în Catedrala San Marco din Milano și este considerată una dintre cele mai frumoase și complexe lucrări ale genului vocal-simfonic religios, fiind compusă pentru un cvartet de soliști, cor dublu și orchestră. După cum spune și numele acesteia, Requiem, lucrarea a fost compusă în scop liturgic, reprezentând liturghia pentru cei decedați, oficiată în cadrul Bisericii Catolice. De departe, din punctul meu vedere, cea mai frumoasă parte a acestei lucrări este Dies Ire, un pasaj foarte dificil atât pentru cor, cât și pentru orchestră, dar un adevărat deliciu muzical pentru public, urmată îndeaproape de aria Ingemisco, care a fost interpretată de tenorul Marius Vlad Budoiu într-un mod cu adevărat special. Cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi breathtaking, fără pic de exagerare.

Tânărul și talentatul dirijor Gabriel Bebeșelea uimește din nou prin viziunea sa unică asupra lucrărilor pe care le interpretează. Acesta a câștigat numeroase premii, printre care și premiul I, la concursul de dirijat Jeunesses Musicales în 2010, în urma căruia a fost numit dirijor al Operei din Iași, devenind cel mai tânăr șef de orchestră din România. Gabriel Bebeșelea colaborează frecvent cu Filarmonica George Enescu, Orchestra Națională Română din București, Opera Maghiară și Română din Cluj-Napoca și Filarmonicile din Cluj-Napoca, Satu Mare și Târgu Mureș.

Soprana Sorina Munteanu a fost numită în anul 2010 Cea mai bună solistă de operă din țară cu ocazia Galei premiilor VIP, fiind angajată ca prim-solistă a Operei Naționale Române din Timișoara din anul 2002 și a Operei Naționale Române din București între anii 2003-2004 și, ulterior, din 2006. Soprana a interpretat admirabil infernala partitură scrisă de Verdi pentru soprana solistă, nuanțând cu o mare sensibilitate atât momentele de forță, cât și cele în care emoțiile interiorizate primează, prin piano-uri rotunde și calde.

Mezzo-soprana Andrada Ioana Roșu este solistă a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, abordând, însă, în egală măsură și lucrări vocal-simfonice și lieduri, făcându-se remarcată datorită vocii sale egale, rotunde, care deține un registru grav de invidiat, observată încă de la primele nota ale ariei Liber scriptus. E acea voce de mezzosoprană care pune tenorii și sopranele (așa-numitele dive ale teatrului liric) în umbră și care te face să o invidiezi pe posesoarea sa. Eu, personal, încep să-mi doresc să fi fost mezzosoprană când o ascult… Brava!

Tenorul Marius Vlad Budoiu este artistul liric român cu cel mai vast repertoriu, cuprinzând roluri de operă de primă mărime, dar și repertoriu vocal-simfonic și cameral. Scriitura pentru tenor din cadrul Requiem-ului verdian este una care dă bătăi de cap chiar și celor mai experimentați interpreți, dar tenorul serii a dat impresia că Verdi a scris-o pentru el. Acesta a cântat cu lejeritate o partitură de care mulți se tem și doar să o deschidă. Pentru mine este o revelație de fiecare dată când îl văd pe scenă, pentru că este o adevărată lecție de canto!

Basul Adrian Sâmpetrean a devenit, la doar un an de la absolvirea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, membru al Studioului de Cameră din cadrul Operei de Stat din Munchen, iar mai apoi, acesta a evoluat pe scenele Operelor din Düsseldorf și Duisburg și Operei de Stat din Hamburg. Vocea sa foarte sonoră, rotundă, timbrul său mai mult decât minunat, dar și muzicalitatea sa rar întâlnită a reușit să scoată în evidență linia basului, chiar și în cele mai mici intervenții ale acestuia. A fost prima dată când am avut ocazia să îl ascult și abia aștept să vină și altele!

Tabloul a fost completat de către corul, dirijat de către Cornel Groza, și orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. Corul a sunat impecabil, uimitor de impecabil, dacă acest termen ar putea fi comparat. Pe scurt, uitasem că un cor poate suna atât de bine, iar orchestra nu a fost mai prejos. Cuvintele sunt prea puține pentru a descrie acest concert cu adevărat extraordinar. Doar cine a avut ocazia să ia parte la acest eveniment își poate da seama cu adevărat cât de bine s-a cântat și cât noroc putem avea noi, românii, că avem asemenea artiști!

Kisses, Bianca

1

You might also like

No Comments

Leave a Reply