Ziua porților deschise pentru micii spectatori

Luni, 18 aprilie, prima zi a săptămânii în care în acest an școlar se desfășoară programul „Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a oferit celor mai mici spectatori o surpriză extraordinar de frumoasă și de educativă, la care am avut ocazia și onoare să particip și eu. Începând cu ora 9:00 grupuri entuziasmate de copilași de diferite vârste,  au venit la operă să afle ce stă în spatele unui spectacol alături de învățătoarele și profesoarele lor. Fiecare grup a fost preluat de la intrare în operă de câte un ghid care le va prezenta întregul mecanism de realizare a spectacolelor, de la nivelul de simplă schiță la ceea ce fiecare dintre noi putem vedea pe scena operei. Cei ghizi au fost oamenii pe care de obicei îi vedem pe scenă, costumați în diferite personaje: Cristian Mogoșan (Lenski din Evgheni Oneghin), Petru Burcă, (Don Pasquale din opera cu același nume) Iulia Merca (Eliza Doolittle din musicalul My fair lady), Flaviu Mogoșan (Tannhäuser din opera cu același nume) Monica Denițiu (Tatiana din Evgheni Oneghin), Iulian Sandu, Ștefania Barz (Suzuki din opera Madama Butterfly), dar și eu îmbrăcată în superba rochie a Olgăi din Evgheni Oneghin.

Copiii au fost întâmpinați în foaierul operei de unul dintre ghizi, cu care au făcut cunoștință, iar turul a început din Sala Mare a Operei, unde copiilor le-a fost prezentat felul în care  mașiniștii, conduși de regizorul tehnic, montează și demontează decorul înainte și după spectacole, dar și fosa orchestrei și un mic istoric al clădirii, prin intermediul căruia au aflat că teatrul a fost construit în anul 1919 de compania vieneză Fellner&Helmer, care a construit 48 de teatre în toată Europa, printre care și cele din Odessa, Viena și Iași, dar și că Sala Mare are 928 de locuri, iar opera are în total 240 de angajați, dintre care cei care apar pe scenă sunt doar 24 de soliști, 50 de coriști, 50 de instrumentiști, 40 de balerini și 3 dirijori.

În continuare, în foaier, i-au așteptat câteva panouri cu schițe de costume și de decor – varianta de proiect al unui spectacol de operă, de la care ia mai apoi naștere cadrul în care va avea loc acțiunea acestuia. Copii au învățat că cel care realizează aceste desene se numește scenograf. Acesta, împreună cu regizorul, pornind de la o idee, construiește epoca și cadrul în care personajele, îmbrăcate în costume care să reflecte locul și rolul acestora în societate, apartenența la un grup social, religios sau etnic, vor spune povestea lor prin intermediul ariilor, duetelor sau momentelor de ansamblu. Dar cum devin aceste schițe în obiecte reale?

Drumul prin labirintul Operei a continuat cu cabinele bărbaților, unde copiilor le-au fost prezentate costumele și recuzita cu care soliștii intră în scenă și care îi ajută să se transforme din oameni obișnuiți în adevărate personaje de poveste. Acolo se aflau patru manechine cu costume din diferite spectacole, dintre care două din spectacolul La Forza de Destino, care a avut loc duminică, 17 aprilie. Costumele speciale pentru spectacolele de operă se realizează în atelierele noastre de croitorie, de oameni care sunt specializați în realizarea costumelor de epocă. Celor mici le-a fost explicat faptul că aceste costume nu au doar funcția de a proteja corpul uman de mediul înconjurător și de a scoate în evidență din punct de vedere estetic personajul, ci și de a contura personajul și de a comunica publicului detalii despre acesta.

Dar ce sunt costumele fără machiaj și coafură? Cabina de machiaj a fost următoarea destinație, iar aici, cei mici au făcut cunoștință cu două personaje de operă pentru copii, Piratul Hook (George Godja) și Barbu Șofron (Vulpoiul din Fata babei și fata moșului), care le-au prezentat copiilor perucile de epocă și le-au povestit despre cum machiajul ajută interpretul să intre în personaj și să facă actul artistic mai convingător. Aceștia au comunicat cu ei despre spectacolele de copii pe care le-au mai văzut și i-au invitat și la cele care urmează. Iar după toată această pregătire estetică, urmează, bineînțeles, partea cea mai importantă: încălzirea vocii!

Vocea este cel mai frumos și mai complex instrument prin multitudinea de trăiri și sentimente care pot fi transmise prin intermediul său. Am dorit ca cei care ne vizitează cu ocazia acestui minunat eveniment să învețe să facă diferența între tipologiile de voci umane. Astfel, copiii au aflat că vocile feminine se clasifică în vocea de soprană, mezzo-soprană și contralto, iar vocile bărbătești se clasifică în contratenor, tenor, bariton și bas. Pentru a le exemplifica sonoritatea acestor tipuri de voci, au fost prezenți soprana Lucia Bulucz, basul Florin Sâmpelean, tenorul Florin Pop și mezzo-soprana Liliana Neciu. Primii care au fost vizitați de către grupurile de copii au fost soprana Lucia Bulucz și basul Florin Sâmpelean. Cei doi le-au povestit puțin copiilor despre vocea de soprana, pentru care compozitorii au scris roluri de personaje boeme, îndrăgostite, tinere, fragile și grațioase, și despre vocea de bas, care aparține de obicei personajelor negative sau mai în vârstă. Lucia Bulucz a interpretat un fragment din aria Adelei din opereta Liliacul de Johann Strauss, iar Florin Sâmpelean a interpretat un fragment din aria Edelweiss din musicalul Sunetul Muzicii. A doua vizită a fost făcută tenorului Florin Pop și mezzo-sopranei Liliana Neciu. Aceștia de asemenea au descris tipurile lor de voce, iar apoi au interpretat un fragment din Liliacul de Johann Strauss, respectiv invocația Ulricăi din opera Bal Mascat de Giuseppe Verdi, spre încântarea copiilor.

În drumul nostru de descoperire a operei am poposit și în Scena Mică, unde am avut ocazia să asistăm la repetițiile de regie ale studenților de la specializarea canto-clasic din anii II și III ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. Aceștia pregătesc, sub atenta îndrumare a regizorului Ina Hudea, spectacolul de operetă Bal la Prințul Orlofsky care reprezintă un interesant colaj dintre cele mai frumoase momente din opere și operete celebre și care va avea loc miercuri, 11 mai, ora 18:00 în Sala Studiu a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”.

Nici ansamblul de balet al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca nu a fost ocolit de către micii vizitatori ai operei. În momentul vizitelor noastre, balerinii repetau spectacolul Coppelia, care a avut premiera la Paris, la 25 mai 1870, la Théâtre Impérial de l’Opéra. Trebuie să recunosc că și eu am văzut pentru prima dată cum se desfășoară o repetiție de balet și să mărturisesc că am fost foarte impresionată, iar copiii nu-și puteau dezlipi ochii de la grațioșii balerini.

Către finalul turului ne-am oprit și în zona secretariatului muzical și a direcțiunii, fără de care opera și spectacolele sale minunate nu ar exista. Copii au avut ocazia să vadă unde se realizează planificarea spectacolelor și a repetiților și distribuirea soliștilor pentru fiecare dintre acestea, departamentul de Marketing și PR, care se ocupă de promovarea spectacolelor și comunică în numele operei cu televiziunea și mass-media, dar și biroul domnului director Florin Estefan.

Ultima destinație au fost cabina dirijorului și cabinele solistelor. În prima dintre acestea, unde dirijorul se pregătește și se concentrează înainte de fiecare spectacol, copii au văzut bagheta și fracul acestuia, cel care conduce orchestra de 54 de instrumentiști, dar și corul și soliștii în timpul spectacolului, iar în următoarele două cabine au fost expuse pe manechine costume feminine din diferite spectacole, dar și recuzită. Reveniți în foaier, după o experiență palpitantă, care a durat aproximat 50 de minute, copiii au avut posibilitatea să pună întrebări, să spună ce le-a plăcut cel mai mult la tur și și-au exprimat dorința de a repeta experiența și chiar de a participa la spectacole de operă la care îi așteptăm cu brațele deschise!

A fost o experiență tare interesantă și pentru noi, cei care am fost „locomotivele” grupurilor de copii, deoarece nu suntem în fiecare zi puși în situația de a comunica cu atât de mulți copii și a fost ceva inedit pentru noi să vedem cât de atenți și de interesați sunt de operă. A fost o adevărată încântare și sper că astfel le-am atras atenția și vom avea în sală cât mai mult public tânăr. Iulian Sandu este cel care trebuie felicitat pentru această idee genială, care, deși este extrem de greu de pus în practică, a fost dusă la capăt cu succes maxim și îi mulțumesc lui Nicu Cherciu pentru frumoasele fotografii cu care îmi înfrumusețez blogul la aproape fiecare postare. Sunt mândră și onorată că am avut șansa de participa la un asemenea eveniment și abia aștept să se repete experiența!

Kisses, Bianca

2

You might also like

No Comments

Leave a Reply