Don Carlo în două reprezentații de marcă la Opera Națională Română din Cluj

După La Boheme cu Anita Hartig, Teodor Ilincăi, Cozmin Sime și Adrian Sâmpetrean, Puritani cu meastrul Giuseppe Sabbatini la pupitrul dirijoral și Bărbierul din Sevilla cu Marian Pop și Ioan Hotea, Opera Națională din Cluj nu se oprește din a face surprize absolut speciale și de neuitat publicului său, iar acestea sunt cu atât mai frumoase atunci când invitații de marcă ai instituției sunt artiști româniSunt foarte mândră, și sunt sigură că întreaga audiență este la sentimentul meu, atunci când pe scena clujeană și nu numai se adună voci excepționale care au crescut și s-au dezvoltat în țara noastră și nu pot decât să mă bucur de poporul acesta talentat și să felicit școala de cânt românească pentru aceste rezultate!

Finalul lunii aprilie și începutul lunii mai au fost marcate de două astfel de evenimente extraordinare pe care cuvintele cu greu ar putea să le descrie. Titlul a fost Don Carlo de Giuseppe Verdi, o operă cu o muzică superbă de care ne era dor! Opera, inspirată de drama omonimă a lui Friedrich Schiller, deține o acțiune complexă, încărcată de o paletă largă de emoții și sentimente, ceea ce o face ca interpretarea rolurilor să ceară, pe lângă o tehnică vocală desăvârșită, și o construire temeinică a personajelor și capacitatea de a transmite trăirile profunde ale acestora. Publicul clujean a avut parte de două interpretări cu două distribuții de cel mai înalt nivel, care au reușit să bifeze toate aceste „capricii” ale partiturii verdiene, spre încântarea sa!

Prima reprezentație i-a avut în rolurile principale pe tenorul Marius Vlad Budoiu (Don Carlo), pe soprana Elisabeta Georgiana Marin (Elisabetta), Adrian Sâmpetrean (Filippo II), Ramona Zaharia (Principesa Eboli), Florin Estefan (Rodrigo) și Marius Boloș (Marele Inchizitor). Cu asemenea echipă și cu David Crescenzi la pupitrul dirijoral, spectacolul a fost, așa cum se și anunța, unul excepțional. Soliștii s-au întrecut, spre deliciul publicului, în performanțe vocale, dând tot ce au avut mai bun în fața publicului clujean. Pentru Adrian Sâmpetrean și Ramona Zaharia rolurile interpretate sunt dintre cele care i-au consacrat și cred că oricărui cunoscător de operă i-ar fi greu să numească un Filippo și o Eboli la același nivel. Carisma, gesturile extrem de controlate, la fel ca și mimica i-au făcut nu doar un deliciu auditiv, cât și vizual, ceea ce înseamnă, de fapt, a fi un artist complet. Cei doi au strălucit din toate punctele de vedere, exact cum ne și așteptam! Elisabeta Marin este o voce superbă, prin care, nu doar că rezolvă partitura dificilă a personajului său, ci și transmite. Dacă la primul spectacol s-au simțit puțin emoțiile debutului, la cel de-al doilea acestea au dispărut, permițându-i solistei să interpreteze și să dea frâu liber vocii, care a umplut sala. În ceea ce-l privește pe Marius Budoiu, interpretarea sa a fost, ca de obicei, caracterizată de profesionalism și rafinament. Acesta a salvat cel de-al doilea spectacol în care, din motive ce țin de starea de sănătate, tenorul Hector Lopez nu a mai putut cânta. Consider că faptul că perechea de protagoniști Budoiu-Marin a rămas aceeași, a conferit celor doi interpreți mai multă singuranță la cea de a doua reprezentație, pe care am simțit-o, în ceea ce îi privește, mult mai unitară. Florin Estefan a oferit greutate rolului său și l-a scos în evidență prin interpretarea sa, atât vocală, cât și teatrală, aducând echilibrul și figura înțeleaptă în tumultul poveștii triunghiului amoros Carlo – Filippo – Elisabetta. Pentru mine, o mare surpriză a reprezentat-o interpretarea lui Marius Boloș. Având ocazia să-l ascult a doua oară, după Zaccaria din Nabucco, am fost cu adevărat impresionată de felul în care acesta a evoluat din toate punctele de vedere de la acel moment. Vocea sa a trecut lejer peste orchestră, deși a avut multe momente în care cânta de la distanțe foarte mari de fosă. Nu doar vocal a reușit să parcurgă cu succes rolul, ci și actoricesc. Ajutat și de costume și machiaj, solistul s-a transpus veridic în Marele Inchizitor.

Cea de a doua reprezentație, cea de pe 3 mai, a avut câteva schimbări în distribuție, Regele Filippo II fiind interpretat de această dată de Petre Burcă, Principesa Eboli de către Andrada Roșu, Rodrigo a fost de această dată Geani Brad și Marele Inchizitor – Simonfi Sandor. Dacă primul spectacol s-a remarcat prin execuția tehnică excepțională în cel mai fin detaliu atât din punct de vedere vocal, cât și din punct de vedere muzical a partiturii, cel de-al doilea a fost despre emoție. Am simțit încă de la început tensiunea acțiunii, care, din punctul meu de vedere, a ajuns la apogeu în actul al III-lea, când scena ariei lui Filippo, urmată de duetul cu Marele Inchizitor și de cvartetul Filippo, Elisabetta, Eboli, Rodrigo, a transmis atât de veridic stările psihologice și afective ale personajului. Petre Burcă a demonstrat încă o dată că deține calități teatrale de înalt nivel, pe lângă cele vocale, dar și faptul că ne poate face și să plângem, nu doar să râdem cu lacrimi în roluri precum Don Basilio sau Don Magnifico. Un sincer Bravo pentru felul în care și-a construit personajul și pentru că a reușit să intre și să rămână în rol de la primul pas pe scenă și până la ultimul! Din păcate, solistul a avut prea puține ocazii de a interpreta acest rol care i se potrivește mănușă și care ar putea deveni unul de referință în repertoriul său, la fel ca și celelalte care l-au consacrat. Andrada Roșu a rezolvat cu succes partitura rolului Eboli, care este considerat a fi cel mai greu rol compus pentru vocea de mezzosoprană. Experiența sa scenică în roluri dramatice și-a spus cuvântul în interpretare. Interpretarea lui Geani Brad a rolului Rodrigo a fost una sigură, cu precizie tehnică și în același timp plină de emoție, momentele de maxim impact ale prestației sale fiind duetul cu Filippo și aria morții lui Rodrigo. Consider că atât cu acest rol, cât și cu cel al lui Riccardo din I Puritani s-a remarcat în această stagiune și aștept cu nerăbdare să am ocazia să-l reascult interpretându-le. Simonfi Sandor a debutat în rolul Marelui Inchizitor, cu riscul de a mă repeta, un rol dificil nu doar din punct de vedere vocal. A reușit să mențină tensiunea și emoțiile create de Filippo (Petre Burcă), în timpul ariei sale, și în duetul ce o succede pe această, performanță nu ușor de atins.

Ambele distribuții au fost completate de soliști tineri, extrem de promițători, studenți sau absolvenți ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” și consider că Opera clujeană face un lucru extraordinar promovându-i. Astfel, Călugărul a fost interpretat de Corneliu Huțanu, Vocea din cer a fost Aida Pavăl, Tebaldo a fost interpretat de Oana Trîmbițaș, o prezență deja constantă pe scena operei, ceea ce ne bucură, și pe care vom avea ocazia să o ascultăm în rolul titular al operei pentru copii „Motanul Încălțat” sâmbătă, 6 mai, la orele 11:00, alături de cel care a interpretat rolurile Contele de Lerma și Heraldul regal, tenorul Eusebiu Huțan.

În ceea ce privește Corul Operei Naționale Române din Cluj, omogenitatea și intonația ar fi putut fi îmbunătățite în unele fragmente ale lucrării, dar de apreciat este faptul că nu au existat decalaje. Acest fapt se datorează în cea mai mare parte stilului dirijoral al maestrului Crescenzi, care este recunoscut pentru faptul că dirijează fără partitură, un obicei de admirat, și care, astfel, își dedică întreaga atenție ansamblului. Gesturile foarte clare și precizia dirijorului contează enorm în bunul mers al partiturii, iar David Crescenzi deține aceste calități. Orchestra a răspuns cerințelor dirijorului și am remarcat o îmbunătățire în execuția partidei de alămuri.

Doresc să felicit și să mulțumesc conducerii și întregului colectiv al Operei Naționale Române din Cluj pentru aceste minunate spectacole și pentru stagiunea 2016-2017 care se apropie, din păcate, de final! Mulțumesc fotografului Nicu Cherciu pentru fotografiile care înfrumusețează postările mele și care se găsesc în număr mult mai mare pe pagina de Facebook a Operei. Deși momentan pot fi văzute doar fotografiile de la prima reprezenție, promit să updatez postarea imediat ce vor apărea și cele de la cea de a doua. Acestea fiind spuse, ne vedem la operă!

1

You might also like

No Comments

Leave a Reply