Cel mai bun an #retrospectivă

Am ajuns din nou, pentru a treia oară mai exact, în acel moment în care mă pregătesc psihic (și nu numai) pentru deschiderea anului universitar, care începe, după cum stiți, la dublu pentru mine și sunt foarte, foarte entuziasmată, dar și intrigată de cât de repede trece timpul! Parcă ieri revenisem la Cluj după vacanță, înainte de premiera operei La Traviata de la începutul stagiunii 2016-2017 și asistam la repetiții… Am mai spus asta, dar nu mă sfiesc să mă repet – în perioada dintre mijlocul lui septembre și începutul lunii octombrie are loc un fel de Revelion pentru mine, pentru că reîncep toate lucrurile mele preferate, facultatea și (mai ales) stagiuniile instituțiilor culturale, dar și anotimpul meu preferat, în care mă regăsesc.  Astfel, a venit acel moment în care am obiceiul de a privi retrospectiv asupra anului care a trecut, iar de această dată pot să spun tare și răspicat că a fost cel mai bun an al meu de până acum și am să argumentez în cele ce urmează această afirmație! Sper din tot sufletul să nu omit nimic din cele întâmplate și să ofer o imagine cât mai fidelă asupra „stagiunii” 2016-2017 a vieții mele. So, here we go!

Acest an universitar a fost la dublu, sunt de 2x studentă, și mă bucur că am reușit să-l închei cu bine! N-a fost nici mai greu și nici mai ușor decât mă așteptam și le mulțumesc profesorilor din cadrul ambelor specializări – Muzicologie și Canto Clasic – pentru înțelegere în momentele în care o clonare ar fi fost necesară, dar imposibilă! Bunăvoința lor mi-a făcut viața mult, mult mai ușoară!  Sunt foarte mândră de alegerile mele, ador când am dreptate and oops, I did it again! Mi-am dorit foarte mult să fiu studentă la Cluj, la clasa conf. univ. dr. Marius Vlad Budoiu. Chiar și atunci când admiterea a reprezentat o dezamăgire, am perseverat și am fost foarte singură pe mine când afirmam că acesta este drumul pe care trebuie să merg – Canto la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, la clasa domnului profesor. Ei bine, după un an de studiu în acest mediu pot să spun că toate așteptările mi-au fost satisfăcute cu vârf și îndesat și mă consider o norocoasă că am un asemenea profesor, de la care am atât de multe de învățat, atât în ceea ce privește arta cântului liric, dar și în ceea ce privește managementul și etica unei cariere de succes și multe, multe alte lucruri, și asemenea colegi faini, talentați și charismatici! În luna ianuarie am avut primul recital al clasei de canto, despre care am vorbit aici. Am denumit acel moment un vis devenit realitate la început de 2017 și susțin acest lucru. A fost, într-adevăr, un vis și este o realizare…

După acest recital am fost foarte inspirată și, pe lângă articolul dedicat acestui eveniment, pe care l-am atașat într-un link mai sus, am mai scris un articol cu denumirea Când voi fi mare, vreau să mă fac soprană. Acest articol este pentru mine o realizare, pentru că am debordat de sinceritate și de deschidere sufletească și, dacă despre sinceritate mă pot lăuda că o utilizez în cele mai multe din cazuri, cea din urmă nu obișnuiesc să o practic. Aș putea spune că I don’t always open my heart, but when I do… I have thousands of blog page views. Postarea are câteva mii de vizualizări și spun despre ea că este motto-ul blogului meu Jurnal de Soprană, iar dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, vă invit să o citiți.

O altă realizare în materie de blog posts este partea I a Ghidului de muzicolog, pe care îi puteți găsi cu un simplu click aici și pe care l-am realizat cu gândul la tinerii viitori studenți ai specializării Muzicologie. Inițial, acest ghid a fost menit să adune păreri, impresii și opinii ale studenților și profesorilor acestei specializări, dar complexitatea și profunzimea răspunsului domnului profesor Oleg Garaz m-au impresionat și am decis că merită un articol de sine stător. Îi mulțumesc domnului Garaz pentru amabilitatea de a răspunde și vă invit să lecturați textul său! Promit să revin cu următoarele părți ale Ghidului de Muzicolog în anul care urmează…

În luna aprilie, am avut ocazia să particip la recitalul organizat cu ocazia Zilei Vocii de către doamna doctor Rodica Mureșan, medic primar ORL, foniatru, dar și profesoara noastră de Igienă vocală, unde am interpretat alături de colegii mei de an, David Pogana, Denis Ursan, Aurelian Filip și Tudor Țibrea, dar și alături de colega noastră din anul III, Cecilia Csomai, Recordare din Requiem de Wolfgang Amadeus Mozart și Agnus Dei din Messa di Gloria de Giacomo Puccini, un fragment superb pe care vi-l recomand să-l ascultați. Acest recital urmează conferinței pe care doamna doctor o susține în fiecare an în sala Reduta a Muzeului Etnografic din Cluj-Napoca, în jurul dății de 16 aprilie (Ziua Internațională a Vocii). Felicitări, încă o dată, în primul rând doamnei Rodica Mureșan, pentru inițiativă, dar și tuturor celor participanților!

Luna mai a fost una foarte plină pentru mine, iar cele 3 hightlight-uri ale acesteia sunt Ziua Porților Deschise pentru micii spectactori la Opera Națională Română din Cluj, eveniment la care am ocazia să particip cu mult, mult entuziasm pentru a doua oră, prima dată înfățișând personajul Olgăi din opera Evgheni Oneghin de Ceaikovski, iar de această dată jucându-mă de-a balerina, spectacolul Aida de Giuseppe Verdi, eveniment care mi-a dat ocazia să pășesc pentru prima dată pe scena dragii mele Operei, în calitate de figurație, dar și concertul Prima Verba.

Despre Ziua Porților Deschise am renunțat să scriu după o întârziere destul de semnificativă – și-mi pare, bineînțeles, foarte rău -, dar o să mă folosesc de această ocazie pentru a-i felicita pe cei care organizează acest minunat eveniment și, în special, lui Iulian Sandu pentru toate evenimentele muzicale dedicate copiilor pe care le concepe și organizează, dar și tuturor celor care au participat și au ghidat grupurile de copii prin clădirea Operei, oferindu-le informații prețioase despre cum se desfășoară lucrurile în spatele cortinei, adică soliștilor instituției! Sper ca acest obicei să nu ia sfârșit niciodată, pentru că educarea noii generații este atââât de importantă!

Pe 17 mai, Facultatea Teoretică și Facultatea de Interpretare și-au dat mâna într-un recital inedit, intitulat Prima Verba, în care lucrările studenților-compozitori au prins viață în interpretarea colegilor lor cântăreți și instrumentiști. În cadrul acestuia, am avut ocazia să interpretez în primă audiție absolută lucrările colegilor mei Paul Tonca și Cristina Negoiță, cărora le mulțumesc și de această dată pentru încrederea pe care mi-au oferit-o! A fost o experiență nouă și diferită de toate ieșirile scenice pe care le-am avut până acum, pentru că atunci când compozitorul lucrării pe care o interpretezi este în sală… emoțiile sunt de cu totul alte tipuri! Sunt, deci, foarte, foarte încântată de participarea la acest recital și… la cât mai multe!

Când facultatea și stagiunea se încheiaseră, iar eu eram tare, tare tristă că vine vacanța (don’t ask…), basul Petru Burcă, solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, și artistul plastic Tivadat Czondi, proprietar al Rochelle – Restaurant & Pub, m-au invitat să particip la un proiect superb – un recital preview al unei posibile microstagiuni estivale (care anul acesta, din păcate, nu a putut fi realizată, dar we hope for the best în ceea ce privește vara viitoare). V-am povestit despre acest frumos eveniment aici. Acesta ocupă un loc special în inima mea, pentru că l-am organizat în cel mai mic detaliu, alături de cea mai plăcută companie pe care aș fi putut s-o am, de la soliști și până la cei care m-au ajutat să realizez materialele promoționale, iar rezultatul a fost atât de frumos și de emoționant încât… chiar am simțit că am realizat ceva. A fost o onoare!

Bineînțeles, din categoria gains fac parte și interviurile pe care le-am realizat în ultimul an, alături de basul Petru Burcă, baritonul Marian Pop, managerul Operei Naționale Române din Cluj, baritonul Florin Estefan, tenorul Marius Vlad Budoiu (interviu publicat pe site-ul Festivalului George Enescu), tenorul Ștefan Pop, basul Alin Anca, soprana Adela Zaharia, tenorul Alin Stoica, compozitorul britanic Iain Bell (în cadrul interviului realizat cu soprana Adela Zaharia) și dirijorul Giuseppe Sabattini – în ordine cronologică. Wow! Nu am realizat că am întâlnit și am avut ocazia să conversez cu atât de mulți oameni frumoși în mai puțin de în an! Le mulțumesc acestor mari artiști pentru amabilitatea de a răspunde afirmativ invitației mele de a sta de vorbă și sper să sunt incântați de rezultatul colaborării noastre! Vă invit la rubrica interviuri a blogului pentru a vă delecta cu cele mai inspiring răspunsuri…

Ultima lună de vacanță a fost, fără doar și poate, cea mai fructoasă din punct de vedere muzical și profesional, pentru că a fost, în cea mai mare parte, „ocupată” de relocarea mea temporară la București și participarea la premiera operei Don Giovanni de la Opera Națională din București, în regia lui Andrei Șerban (despre care urmează să scriu – Promit!) și de Festivalul George Enescu (experiență care urmează să fie împărtășită în totalitate și pe blog). Spre finalul lunii, am avut și o scurtă escapadă la Festivalul de Operă de la Sibiu – asta e breaking news, pentru că prezența mea a acolo a fost destul de incertă până în ultimul moment -, căruia o să-i dedic o postare viitoare.

Știu că obișnuiam ca în fiecare an să ofer un număr aproximativ de concerte și spectacole la care am participat în anul respectiv, dar am pierdut la un moment dat șirul acestora datorită/din cauza Festivalului Enescu, dar dacă nu mă înșel, acesta este de aproximativ 100! Încă un motiv pentru acest an a fost cel mai bun – a fost și cel mai plin de muzică, ascultată în cele mai frumoase săli de spectacole din România, în interpretări de cel mai înalt nivel. Dintre acestea evenimente, cele mai semnificative sunt premiera națională a operei I Puritani sub bagheta maestrului Giuseppe Sabbatini, premiera națională a baletului Zorba, a cărui coregrafie a fost realizată de Lorca Massine, Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban (ONB), Oedipe, din distribuția căruia au făcut parte Paul Gay, Ruxandra Donose, Felicity Palmer, Marius Vlad Budoiu, recitalurile baritonului Sir Bryn Terfel, contratenorului Philippe Jaroussky, sopranei Olga Peretyatko, violoncelistului Valentin Răduțiu, violoniștilor Christian Tetzlaff și David Garrett, dar și cele sub bagheta lui Valery Gergiev, Zubin Mehta și Vladimir Jurowski și muuulte, multe altele. Pe scurt, I feel sooo blessed.

Sunt câțiva oameni în viața mea care m-au ajutat, mă ajută și mă inspiră în dezvoltarea mea personală și profesională și mă susțin cu tot ce le stă în putință de fiecare dată când am nevoie, iar pentru aceste lucruri doresc să le mulțumesc încă o dată, cu atât mai mult în cadrul unui articol care descrie experiențele ultimului an. Aceștia sunt soprana Irina Săndulescu, prima mea profesoară de canto, tenorul Marius Vlad Budoiu, căruia trebuie să-i mulțumesc pentru sprijin și încrederea pe care o are în mine, soprana Irina Iordăchescu, cea care mi-a ținut companie și a fost un adevărat sprijin pe parcursul șederii mele la București și nu numai, regizorul Iulian Sandu, căruia îi mulțumesc pentru șansele oferite de a participa la proiecte de operă pentru copii și la Ziua Porților Deschise a Operei clujene, basul Petru Burcă pentru toate sfaturile, susținerea, încrederea și ocazia de a participa la proiecte minunate, precum recitalul Întâlnire muzicală de anul trecut, dar și recitalul Parfum de operă la Rochelle!

Nu în ultimul rând, trebuie să-i menționez pe prietenii și familia mea, alături de care am „colecționat” amintiri foarte, foarte frumoase pe parcursul acestui an. Nu cred că este nevoie să-i amintesc nominal pe cei dragi mie, pentru că am întotdeauna grijă să-i fac să simtă acest lucru și nici nu aș dori să omit pe cineva din cauza euforiei momentului. Sunteți toți minunați și extraordinari (prin simplul fapt că mă mai suportați!!!) și vă mulțumesc pentru acest an minunat! Vă doresc și vouă experiențe cel puțin la fel de interesante și de minunate, care să vă dezvolte și să vă schimbe în mod pozitiv viziunea asupra vieții! Cuvintele sunt uneori prea puține… de exemplu, acum.

Kisses & Hugs, Bi.

1

You might also like

No Comments

Leave a Reply