La mulți ani, MUZICĂ!

Ieri a fost Ziua Internațională a Muziciio artă care pentru mine și pentru majoritatea celor care mă înconjoară înseamnă enorm. Mulți dintre noi, cântăreți, instrumentiști, muzicologi sau compozitori, nici nu ne aducem aminte când am cântat, când am atins un instrument pentru prima dată și ne raportăm la muzică exact ca la o parte din noi, nu concepem viața fără ea și tocmai din acest motiv am considerat că muzica trebuie și merită să fie sărbătorită… Astfel, am făcut tot posibilul să adun cât mai multe „definiții” ale muzicii, întrebând un număr destul de mare de muzicieni trei întrebări simple: Ce este muzica? Ce înseamnă aceasta pentru tine? Ce-ar fi viața fără muzică?dându-le posibilitatea de a răspunde la una, la două sau la toate cele trei întrebări, succint sau complex, singura cerință fiind… sinceritatea. Sincer, visam la o colecție de cel puțin 50-60 de răspunsuri, dar, dacă am învățat ceva în ultima perioadă, este că prefer calitatea, în detrimentul cantității, așa că… Acesta este rezultatul micuțului meu experiment

Eu mă regăsesc în cuvintele lui Emil Cioran, care spune că muzica „este singura artă care conferă un sens cuvântului absolut. E absolutul trăit totuși prin intermediul unei imense iluzii, pentru că se risipește de îndată ce se restabilești liniștea. Universul n-are alt rost decât să ne arate că, dispărând, îl putem înlocui cu muzica – cu o irealitate mai adevarată.” (Delia Mihali, soprană, studentă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” și artist liric al corului Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca)

Am să răspund ca și Enescu: Pentru mine muzica înseamnă suflet! Viața fără muzică nu poate exista, așa cum viața fără suflet nu există! Personalizând versurile din Psalmul lui Lucian Blaga, aș putea spune că în mijlocul muzicii mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care o lași în drum. (Florin Estefan, bariton, Managerul General al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca)

Pentru mine, muzica este o transpunere a emoțiilor noastre sufletești printr-o vibrație sonoră… Din punctul meu de vedere, muzica înseamnă tot ce poate fi mai frumos pe Pământ… Iar noi, cei ce ne-am născut, ne-am dezvoltat și activam în domeniul muzicii, nu avem decât sa ii mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a înzestrat cu acest minunat dar. La întrebarea „ce-ar fi viața mea fără muzică… ” as răspunde cam așa: din moment ce m-am născut cu muzica în suflet și nu trece o zi fără să cânt sau să compun muzică, atunci este clar că muzica face parte din viața mea și nu aș putea trăi fără ea. Aș mai adaugă ceva: așa cum organismul nostru supraviețuiește cu oxigen, la fel și sufletul nostru se „oxigenează” prin muzică și voi încheia cu motto-ul meu: „Muzica este oxigenul și vibrația sufletului” (Andrei Yvan, bas bariton, solist al Theater Freiburg)

Muzica este calea Divinității de a se face prezentă pe Pământ. Muzica are capacitatea de a ne face mai sensibili la tot ce ne inconjoara. (Ștefan von Korch, tenor)

Muzica este un limbaj universal care nu are nevoie de traducere. Pornește din suflet cu destinația celuilalt suflet! În ultimii ani m-am preocupat foarte mult cu rafinarea pronunției textului rostit pe scenă și evident și a celui cântat. Muzică există în ambele variante! Textul pe muzică este evident pe când cel rostit, folosind un oarecare flux sonor, o prozodie, are toate calitățile muzicalității. Există și acolo muzică. Și mai există într-atât de multe aspecte ale vieții noastre încât nici nu o putem concepe fără ea. Este ceva necesar ca și aerul, apa sau hrana! Uite că îți răspund astfel și la cea de-a treia întrebare. Mă vei întreba bine, dar cei care nu pot auzi, pentru ei cum este importantă și oare cum pot trăi fără ea? Răspunsul meu ar fi că existând în atât de mulți dintre noi, muzica radiază înspre toți ceilalți. Este cunocut faptul că sunt mulți care chiar fără să audă deloc, caută acel ceva care să compenseze, un ceva care să poată distinge singuri. O vibrație în aer, o undă pe firul apei! Este științific atestat faptul că la auzul muzicii, la nivelul creierului se întâmplă lucruri unice. Creierul secretă dopamină, care este un elixir al fericirii! Și iată cum muzica a fost definită în câteva rânduri ca fiind un limbaj universal, un element esențial cum ar fi apa sau aerul și nu în ultimul rând un elixir al fericirii. Aș putea fi categorisit ca cineva care fabulează, dar dacă ți-aș spune că muzica este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă ai zice că nu am înțeles întrebarea! (Marian Pop, bariton)

Muzica este cel mai frumos cadou făcut de Divinitate oamenilor! M-am născut într-o familie de artiști – muzica a făcut parte din viața mea de la început! Ținând cont că îmi câștig existența cu ajutorul ei, pot spune că e o iubire pretențioasă și posesivă. Am încercat de vreo doua ori să mă despart de ea, dar nu am reușit, ne iubim prea mult… Ar fi o existență anostă… (Octavian Vlaicu, bas, solist al Operei din Timișoara)

Eu nu am o definiție a muzicii și sunt de acord cu filosoful din maestrul Celibidache, ce afirma că muzica nu există, ci este o devenire, la muzică se ajunge. Ea se intamplă atunci când se intamplă, pentru că nu se intâmplă întotdeauna. Muzica, pentru mine, este hrană, dragoste, pasiune, muncă, relaxare, hobby, profesie, minune, bucurie, tot. Orchestra simfonică, pe de altă parte, o consider a 8-a minune a lumii. (Vlad Ioan Baciu, violonist)

Nu mi-ai spus ce te-a determinat să te adresezi unui (fost) artist, care vine din alte vremuri! Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai cânt azi, când regia este total ”pe lângă” ceea ce au gândit marii compozitori de operă…! M-ai întrebat ce este muzica și ce îseamnă ea pentru pentru mine! Răspunsul este cât se poate de simplu și scurt… TOTUL. De când mă știu am cântat, mai întâi, copil fiind, la serbările școlare, apoi în Liceu, mă acompaniam la chitară și murmuram cântecele, pe melodii simple, gândite de mine, pe versuri, mai ales de Eminescu… Am făcut Conservatorul GEORGE ENESCU la Iași, mai întâi la Pedagogie… am cântat mulți ani în Corul de Cameră ”ANIMOSI”, creat și dirijat de un mare muzician – SABIN PAUTZA… am trecut apoi la Canto, unde l-am avut profesor pe maestrul VISARION HUȚU, bariton la Operă… am avut pianist acompaniator pe IOAN WELT, care m-a introdus în lumea Liedului, dar omul care a avut încredere totală în mine a fost regizorul DIMITRIE TĂBĂCARU, care era pe atunci și Directorul Operei de Stat din Iași. Aici am debutat în dificilul rol Rodolfo din opera Boema de Puccini, pe 26 iunie 1976. Au fost șase ani extraordinari, ca solist al Operei din Iași iar din 1982 am ajuns la Opera Română din București… Aici, regizorul HERO LUPESCU a fost unul din modelele mele artistice reale… Au urmat, cu o viteză amețitoare zece ani, care a purtat numele ”deceniul Voineag”, până în 1992 când, văzând că nu se întâmplă nimic nou pe ”prima scenă lirică a țării” mi-am dat demisia, spre surpriza tuturor. Eram atunci, la 42 de ani în vârf de carieră dar nu mai suportam să văd că Opera era condusă fără nici un fel de viziune și fără nici cel mai mărunt respect, față de artiștii importanți și implicit față de public. Așadar, am pornit pe drumul foarte complicat și riscant al pedagogiei vocale, dar am continuat să colaborez cu numeroase Teatre de Operă sau Filarmonici din țară și din afară! În 2006 m-am retras definitiv, dar plăcerea de a cânta a rămas iar unii din studenții mei au privilegiul să mă asculte din când în când. Am spus la început că mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai cânt în aceste vremuri, în primul rând datorită felului catastrofal în care unii regizori își bat joc de munca cântăreților, fără să înțeleagă căt este de greu să aduci pe scenă un rol de operă, cu tot ce presupune asta: VOCE, FIZIC, MUNCĂ, SĂNĂTATE, CARISMĂ, MUZICALITATE și încă multe, foarte multe alte calități, fără de care nu se poate împlini nici un vis al celui care speră să pășească pe SFÂNTA SCENĂ! Am citit ce au declarat doi tenori, din generații diferite și totuși destul de apropiate… MARIUS VLAD BUDOIU și ALIN STOICA, care mi-au trecut prin mână și care au găsit de cuviință să mărturisescă rolul meu în formarea lor! Din păcate nu sunt toți ca ei, dar e păcatul lor, al celor care au ajuns foarte sus și care au uitat de unde au plecat… În încheiere, vreau să-ți mai spun că, de câțiva ani, am trăit momente de apropiere totală și adevărată de Dumnezeu, iar acum când m-am născut a doua oară, pot afirma că viața mea fără Iisus Hristos și fără lectura zilnică a Bibliei ar fi o mare neîmplinire! Și asta afirm eu care am avut cele mai mari satisfacții ca prim solist de operă, vocal simfonic sau lied, pe mari scene ale lumii, alături de artiști lirici importanți… Te felicit pentru ceea ce faci și îți mărturisesc că dăcă ar fi mulți tineri ca tine lumea ar fi mai curată și mai frumoasă! Îți doresc împliniri pe toate planurile… (Ionel Voineag, tenor, artist liric, prof. univ. dr. la UNMB, specialitatea Canto)

Mi-a plăcut să cânt din totdeauna. Am îndrăgit la început muzica populară din zona Bistriței, de unde sunt și nu numai. Apoi am cântat muzică religioasă pentru că am studiat teologia. Apoi am pătruns în tainele muzicii lirice cântând diverse roluri de operă, atât în țară cât și în străinătate. În toate acestea m-am regăsit deoarece pentru mine muzica este o STARE. Dacă reușești să te identifici cu ceea ce cânți, dacă reușești să treci totul prin filtrul inimii muzica creează EMOȚIE-BUCURIE-IMPLINIRE, atât pentru tine ca artist cât și pentru spectatorul care te asculta. (Lucian Petrean, bariton)

Pentru că suntem în plin Festival George Enescu, nu puteam să nu citez din gândurile marelui maestru: „Muzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit” sau „Muzica este o putere spirituală în stare să lege toți oamenii între ei”. Fiecare simte muzica în felul său. E un gând sau o idee, spune un compozitor, sau o construcție, spune altul. E o suită de ecuații, pentru un matematician, sau arta de a combina sunetele, pentru muzicolog. Pentru poet, muzica e o revelație, iar pentru scriitor, este limbajul sufletului. Pentru creștin, muzica înseamnă un miracol divin, în timp ce pentru muzician este viața însăși sau modul de existență. E greu de dat o definiție a muzicii. Ea se cântă cu intensitate în plina voce sau cu vocea interioară. Ea palpită, este sufletul uman însuși, vibrează la unison cu universul. Aceasta este muzica. Am cântat de mică în brațele tatălui meu, căruia îi aduc un omagiu și îi mulțumesc că a fost primul care mi-a îndrumat pașii spre muzică. El m-a dus la gradinița muzicală din Cluj, la Palatul Culturii (în anii ’50, în prezent clădirea în care se află Curtea de Apel Cluj), apoi m-a dus să dau admitere pentru clasa I la Liceul de Muzică din Cluj, pe care l-am absolvit în anul 1971, după care am urmat timp de patru ani cursurile Conservatorului ”Gheorghe Dima” la secția compoziție-muzicologie. Deci, nu puteam să aleg altă meserie decât în domeniul muzical, meseria pe care am dus-o la capat cu dragoste și pasiune, îndrumând elevii în acest domeniu atât de vast, de frumos și deloc usor, al muzicii. Toată viața mea a fost legată de muzică, prin meseria pe care am avut-o, așa că nu pot concepe viața fără muzică, mai ales că și fiica mea a studiat pianul timp de opt ani, iar fiul meu a ales acest minunat domeniu, el fiind violoncelist al orchestrei Operei Naționale Române din Cluj. (Dorina Rațiu, profesor al Liceului de Muzică „Tudor Jarda”, Bistrița)

Muzica este cel mai minunat dar pe care i l-a făcut Dumnezeu omului, o posibilitate a sufletului de-a se exprima, de a-și manifesta sentimentele, de a-și alina tristețile, de a-și da curaj, de-a se umple cu energie. Muzica stă la baza întregului univers, a armoniei generale și a vieții. Pentru mine, muzica înseamnă atât un mod de supremă delectare, cât și o modalitate de-a atinge adevărata fericire sau de-a intra în rezonanță cu sferele celei mai înalte spiritualități și o regăsesc atât în vibrațiile sufletului meu, cât și în tot ceea ce mă înconjoară. Nu aș putea concepe nici viața mea și nici existența întregii lumi fără muzică, fără poezie, fără literatură, fără manifestarea artistică a frumosului în general. Toate acestea sunt hrana sufletului, oxigenul supraviețuirii noastre în eternitate. (Adina Constantidini, spectactor fidel al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca)

Muzica e evadare, imaginație, energie, consolare. Dacă nu aș mai putea să o aud, aș căuta-o in alte arte. Și sunt sigură că aș găsi-o. (Cristina Damian, mezzosoprană, solistă a Hamburgische Staatsoper)

Muzica este limbajul universal prin care se exprima toate trăirile umane: iubirea, fericirea, bucuria, lacrimile, durerea, neîmplinirile, regretele. Acolo unde nu mai există cuvintele, începe muzica. Muzica poate schimba sensul unei vieți. Eu m-am născut în muzică. Toată familia mea, de la bunici până la cel mai tânăr membru a făcut și face muzică. Este parte din viața mea. E modul prin care îmi câștig existența și „melodia” care mă ajută să merg înainte în momentele dificile din viața mea. Uneori este colacul de salvare. De cele mai multe ori m-a făcut să mă simt în al nouălea Cer. Este, împreună cu vocea prin care pot să o exprim (muzica), cel mai frumos dar pe care Dumnezeu mi l-a făcut. (Cellia Costea, soprană)

Am avut norocul să mă nasc într-o familie de muzicieni, cu o tradiție frumoasă. De mică am crescut înconjurată de muzică. Prin urmare, pot spune că muzica face parte din mine și din viața mea. Ce înseamnă pentru mine?… cu siguranță cea mai frumoasă modalitate de a exprima emoție! Cred că viața oricărei persoane ar fi mult mai săracă și tristă fără muzică! (Luiza Fatyol, soprană, solistă a Deutsche Oper am Rhein)

Muzica e un afect, e o perpetuă formă de bântuire. Superba scenă care deschide filmul Werckmeister Harmonies al regizorului Béla Tarr reface – într-o lentoare narativă care scoate pentru câteva momente prezentul și istoria din timp – atemporalitatea universului, mecanismul sistemului solar, dinamica infailibilă a astrelor care, deși aflate în afara timpului, dau măsura timpului nostru. Treptat, pășim într-un spațiu care stă sub semnul tăcerii și al golului infinit: “And just imagine that in this infinite sonorous silence everywhere is an impenetrable darkness. Here we only experience general motion and at first we don’t notice the events we are witnessing… And at the next moment, say that it’s around one in the afternoon, a most dramatic turn of events occurs. At that moment the air suddenly turns cold. Can you feel it? The sky darkens and then goes all dark…. And then… complete silence [iar în acest moment muzica se desface din această tăcere cu primele acorduri de pian care par să umple în cel mai plastic mod imaginea] Everything that lives is still. Are the hills going to march off? Will Heaven fall upon us? Will the Earth open under us? We don’t know. We don’t know for a total eclipse has come upon us.” Încercând să definească conceptul de dramaturgie, regizorul Philippe Garrel observă că atunci când un personaj este singur, el este înconjurat de vid. Prin urmare, două personaje singure înconjurate de vid vor intra în același cadru, împreună. E o plasticitate care spune o poveste, care creează viață, dar și conflict interior, un conflict care prinde ceva din real. Îmi imaginez muzica în termenii unui real care este în permanență creația efemeră a unei lumi sensibile autonome aflată într-un permanent conflict (tumult) interior. Muzica este atât de efemeră și de dramatică în expresivitatea sa pentru că ea conține și propria-i dispariție în chiar momentul producerii sale. Muzica reflectă realul, relația noastră cu el, așadar prinde dinamica propriei noastre existențe. Lucru valabil și pentru cuvânt sau imagine, un text sau o pictură nu există decât în relație cu un altul, cu un receptor, iar fiecare reîntâlnire va fi de fiecare dată alta, va reconfigura realul în alt fel, cu alte subtilități sensibile. Reluând imaginea regizorului Philippe Garrel, aș păstra aceeași analogie cu sunetul. Muzica este la rândul ei înconjurată de vid. Așa cum, cu particularitățile dar și asemănările implicite, orice operă de artă este. Dar forța cu care muzica are capacitatea de a irumpe în lumea ascultătorului poate fi uneori atât de violentă, încât ea dizlocă, asemenea eclipsei de soare descrisă la începutul filmului Werckmeister Harmonies, ordinea lucrurilor. Nu întâmplător Wagner teoretiza drama muzicală în termenii unei muzici care (nu este separată de, ci) este în relație cu celelalte arte. În conversațiile sale cu Edward Said (Parallels and Paradoxes: Explorations in Music and Society), Daniel Barenboim vorbește despre necesitatea de a-l imersa pe ascultător în piesă într-un mod atât de imediat încât el va porni în această călătorie pe care i-o propui, deși știe ce va urma. Ceea ce trebuie să se întâmple, spune Barenboim, este să îl faci să uite că el știe acest lucru. Acesta este, cred eu, momentul în care muzica ți se întâmplă cu adevărat. (Aura Poenar)

Muzica pur și simplu plutește… Ea își schimba natura și trece de la urechi la ochi, iar de la ochi la suflet. Nu mai este o unduire sonora, ea devine o unduire luminoasa, și in spatele pleoapelor închise și in interiorul sufletului o alta lume se alcătuiește. Muzica nu este doar un potop de sunete plăcute sau pasionate, este împlinire pura, este imnul prin care noi muritorii îl slăvim pe Creator ca o mulțumire pentru faptul ca ne-a lăsat muzica aproape. Muzica este totul, și totul este muzica. (Sonia Diugan, elevă a secției Canto clasic a Colegiului de Muzică „Sigismund Toduță”, Cluj-Napoca)

Muzica este primul limbaj pe care l-am învățat și singurul care mă va ajuta mereu să comunic cu Universul. Viața mea, fără muzică, în mod sigur, ar fi viața altcuiva. (Ina Hudea, regizor și profesor al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”)

Muzica este o formă de transcendere. Pentru mine, este (deocamdată, din păcate) singura formă de transcendere. Mă consolez că e un prim pas consistent către o evoluție spirituală absolut necesară. Fără muzică, viața mea ar trebui să aibă în primul rând alte coordonate profesionale, dar este, oricum, utopic să mă gândesc că nu ar exista muzica… e ca și cum nu ar exista cuvântul, gândul sau vibrația… nu ar exista nimic. (Daniel Jinga, dirijor, Opera Națională București)

Privind-o prin ochii mei, opera reprezintă suflet, har și pasiune, un sincretism artistic unic ce reunește pigmenți care se joacă cu toate simțurile noastre, contopind un spectacol fermecător. Este eleganță și noblețe care transpare notă cu notă, într-o universalitate pe care întregul glob o celebrează an de an, tocmai pe 1 octombrie. (Simona Dordea, Spokesperson, PR, Marketing & Social Media Consultant al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca)

M.U.Z.I.C.A. interpretata acronimic: Miracol.Unicitate.Zbor. Inspirație.Catharsis.Armonie.
Pentru mine, un perpetuum mobile al stării de copil. Cu tot ce vine la pachet: spirit ludic, imaginație, curiozitate, bucuria exprimării dimpreună, credință pur și simplu, compasiune, dăruire necondiționată. Totul ca mod de viață (Anca Mona Mariaș, compozitor, profesor al Colegiului de Muzică „Sigismund Toduță”, Cluj-Napoca și dirijor al Corului de Copii „Junior VIP”)

Muzica pentru mine a început ca un hobby și s-a transformat într-un mod de viață! Fără muzică – nu cred ca aș ști să fac altceva și niciodată nu m-am gândit la asta. Cred doar că muzica se întâmpla în viața mea și o las să mă conducă! Cum spuneam, este un mod de viață! (George Ionuț Vîrban, tenor)

Muzica este emoție transpusă în sunete. (Magda Maftei, mezzo-soprană)

Muzica, pentru mine, este un parfum bun care îmi trezește multe amintiri plăcute! Muzica a schimbat viața mea în bine și de aceea îi voi fi fidel mereu ca celui mai bun prieten! Îmi dă fiori, mă poartă acolo unde doresc și îmi vindecă inima atunci când e nevoie de „ratament”. Nu cred că există viață fără muzică, căci chiar dacă noi n-o vom mai putea sluji la un moment dat, o vor face alții în locul nostru și ne vom hrăni în continuare din generozitatea ei! Nu cred că și-ar putea cineva imagina cum ar fi viața fără muzică, așa cum nu și-ar putea imagina o primavară fără flori sau un răsărit fără o rază de soare! (Constantin Alexandru, bariton, Opera Națională București)

Muzica e cel mai bun prieten al meu! Cel mai bun psiholog! Ma regasesc de fiecare daca in versurile sau tema unei melodii! (Iulian Sandu, bas și regizor)

Muzica este dansul iubirii în armonia echilibrului, glasul și prezența Divinității întrupate în planurile văzute sau nevăzute ale Universului – O binecuvântare! Ce înseamnă muzica pentru mine? Prilej de introspecție, cunoaștere, mulțumire și recunoștință pentru tot ceea ce divinitatea și viața mi-a dăruit prin muzică! Ce ar fi viața mea fără muzică? Imposibil! Totul este muzică, vibrație și energie, fie că percepem sau nu. Muzica, prin însăși structura sa reprezintă accesarea unui spațiu al ordinii, înțelepciunii și al evoluției. Un spațiu care îl conține pe cel în care ne aflăm, dar pe care, din păcate, prea puțini îl mai percep. O dimensiune în care ne putem redobândi candoarea, copilăria și puritatea. Muzica reprezintă însăși ființarea acestui univers în care mă găsesc și mă voi regăsi. O viață fără muzică? Exclus! Toți suntem parte din Marea Muzică! (Cristian Sandu, dirijor, profesor al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”)

Muzica este o călătorie înspre subconștient pentru toți cei ce îi cad pradă – de la interpret la auditor. Trăirea muzicii e cu atât mai mare cu cât te lași mai adânc cuprins de ea. (Flaviu Mogoșan, dirijor, orchestrator și consultant atistic al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca)

Muzica e ceea ce se naşte din tăcerea pe care cuvintele nu o pot acoperi. (Diana Săsărman, studentă a specializării Muzicologie a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”)

Muzica este libertatea mea deplină. Este puntea sufletului spre divinitate. (Tatiana Lisnic, soprană)

Le mulțumesc enorm celor care au acceptat invitația mea de a participa la acest proiect, care, însă, nu a luat sfârșit! Chiar dacă timpul scurt în care am lansat provocarea a pus ceva probleme în a reuși să strângem cele 100 de definiții dorite, sper că vom reuși până la urmă! Astfel, îi rog pe toți doritorii să-mi trimită un mesaj privat/ un comentariu cu răspunsul la una, două sau chiar trei dintre întrebările propuse și să omagiem împreună MUZICA!
2

You might also like

No Comments

Leave a Reply