Veni, cantavi, vici

De curând, mai exact pe 21 august, am avut parte de cea mai frumoasă experiență scenică de până acum. Da, știu. După fiiiecare recital spun același lucru, dar de dată aceasta I truly mean it. Este vorba despre un recital de arii, duete și canzonette celebre, intitulat Întâlnire muzicală, pe care l-am susținut alături de carismaticul bas Petre Burcă (cu care voi realiza în curând și un interviu foarte captivant – stay tuned), fiica sa, pianista Renata Burcă și pianistul Alex Timoce. Toate momentele pe scenă sunt unice și speciale în felul lor, dar atunci când urci pe scenă alături de o personalitate pe care o admiri ani la rând pe scena celei mai dragi instituții de cultură, Opera Națională Română din Cluj-Napoca, și nu numai, satisfacțiile sunt de sute de ori mai mari, iar momentul este mult mai emoționant… ca să nu mai vorbesc de ce presiuni implică! Și dacă mai iese și mai bine decât te puteai aștepta… bucuria nu se poate exprima în cuvinte, dar pentru voi, voi încerca! Wish me luck!

Cum a luat naștere ideea de a realiza acest recital? Ei bine, nu mă pot lăuda cu ideea genială, pentru că ea aparține lui Petry. El a ascultat câteva înregistrări cu mine de la Gala de Operă din 26 aprilie la Sinagoga Bistrița și a decis să organizăm un recital împreună. Sincer, la început am crezut că glumește, pentru că nu-mi venea să cred că un solist profesionist, cu o carieră atât de sclipitoare ca a lui va avea atât de multă încredere în mine și îmi va da ocazia să cântăm pe aceeași scenă, cot la cot un recital întreg, așa că nu am luat în serios propunerea, dar apoi  mi-am luat inima în dinți și am întrebat… vorbești serios? Cam așa am ajuns să vă încântăm duminică seara timp de două ore și să ne bucurăm de o experiență scenică superbă, care sper că se va repeta cââât de curând! Cât despre repertoriu, am încercat prin alegerea momentelor muzicale să facem publicul să perceapă altfel muzica de operă, să se aproprie de acest gen și să nu îl mai considere unul sobru și rece. Am început cu arii și duete din opere ceva mai serioase, cu subiecte mai dramatice și încet, încet am ajuns la un repertoriu accesibil și, zic eu, arhicunoscut. Sper că scopul nostru principal, cel de a ne apropia muzical de cei din sală și de a transmite emoții pozitive și constructive, a fost îndeplinit cu succes!

Recitalul a avut două părți, una serioasă, care a avut în componență arii de operă și operetă și duete, și una mai puțin serioasă, în care zarzuelele și canzonettele au fost în prim-plan. Între toate aceste momente, talentatul Alex Timoce ne-a încântat cu trei lucrări de excepție din compoziția pianistică, Studiul nr. 12, op. 25 în Do minor de Frederich Chopin, Mephisto Waltz de Franz Liszt și părțile 1 și 2 din Sonata în Mi major, op. 14, nr. 1 de Ludwig van Beethoven. Alex a stârnite ropote de aplauze foarte bine meritate, după ce a interpretat lucrările pe care puțini au curajul să le abordeze, mai ales la o vârsta destul de fragedă. Pentru cei care nu-l cunosc, el este absolvent al Liceului de Muzică „Tudor Jarda” și proaspăt student al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. A obținut pe parcursul anilor de școală o mulțime de premii, dintre care cele mai importante sunt cele la Olimpiada Națională de Interpretare.

A fost primul recital organizat de mine care nu a avut program de sală, iar acest lucru se datorează faptului că Petry, pe lângă un cântăreț și un actor de excepție, este și un amfitrion care știe să capteze și să păstreze atenție publicului și să-l introducă pe acesta în fiecare moment muzical în parte, dar și să destindă atmosfera cu un umor de cea mai înaltă calitate.

Am avut ocazia de a deschide acest minunat recital cu o arie pe care o îndrăgesc foarte tare și pe care am dorit de mult s-o interpretez, aria Rusalkăi, Měsíčku na nebi hlubokém de Antonín Dvořák. Emoțiile au fost din abundență la începutul recitalului, dar pe parcurs, acestea au dispărut și am reușit să ne destindem și să ne apropiem de public. Cel de-al doilea moment a fost oferit de Petry. Este vorba de aria A te l’estremo addio din opera Simone Boccanegra de Giuseppe Verdi, o rugăciune emoționantă a lui Fiesco către Sfânta Maria, interpretată superb. Trecând de la această stare solemnă, am ajuns la titluri precum Boema de Puccini, operă din care eu am jucat rolul Musettei, iar Petry cel al lui Alcindoro, precum Faust de Gounod și Don Giovanni de Mozart, moment care a însemnat și primul nostru duet din recital, cel dintre personajul titular și Zerlina, La ci darem la mano. Către finalul primei părți, Petry a intrat în pielea unui personaj care i se potrivește mănușă și pe care îl îndrăgește foarte tare, cel al lui Don Manifico din opera La Cenerentola de Gioacchino Rossini. Astfel, ne-a dezvăluit tuturor celor prezenți adevărata sa natură, cea de bas buff, repertoriu în care toate calitățile sale sunt dezvăluite, creând momente cu adevărat spectaculoase.

Au fost interpretate și două momente muzicale foarte dragi mie, aria Muzica din opereta românească Valurile Dunării de George Grigoriu și duetul dintre Hanna și Danilo din opereta Văduva veselă de Franz Lehar, despre care aș putea spune că a fost chiar momentul meu preferat din recital și este momentul pe care l-am interpretat și ca bis la cererea minunatului public.

După scurta pauză, spre uimirea noastră, sala a rămas la fel de plină și de entuziastă, așa că ne-am continuat programul cu o arie pentru care Petry este celebru și cred că el este singurul care interpretează această arie în România (să mă corectați dacă greșesc). Este vorba despre aria Bâlbâitului din opera Le Maschere de Pietro Mascagni, în care Petry s-a bâlbâit foarte frumos și amuzant, primind ca răsplată ropote de aplauze. Mi-am făcut apariția în cea de a doua parte cu o arie superbă de operetă de Lehar, ca apoi să putem trece la ceva mai… caliente, zarzuelele Ay, querer, pe care ne-am etalat și talentul la dansat printr-un fel de tango, și Granada, iar apoi am călcat și pe „teritoriul tenorilor”, interpretând două canzonette celebre, Core’ngrato și O sole mio, în care am încercat să convingem publicul să ni se alăture și… am reușit către final! Recitalul nostru s-a încheiat cu duetul Pisicilor de Rossini… meow!

Acesta a fost Întâlnirea noastră muzicală din 21 august văzută prin ochii mei. Sper că nu am uitat să menționez ceva, dar dacă este așa, vă rog să-mi amintiți printr-un comentariu!

Cu această ocazie îi mulțumesc din nou lui Petre Burcă pentru ocazia pe care mi-a oferit-o, pentru sfaturile pe care mi le-a dat și pentru că m-a tratat de la egal la egal pe scenă și în afara sa, dar și Renatei Burcă pentru că și-a luat din timpul ei să învețe ariile pe care le-am interpretat și pentru că a avut răbdare să repetăm de câte ori a fost nevoie! Sunteți extraordinari și sper să ne mai întâlnim cât de curând pe scenă!

Îi mulțumesc și pianistului Alex Timoce că a acceptat invitația mea în recital și că a făcut seara mai frumoasa, mai diversificată! Alex, îți doresc succes la Conservator și o carieră strălucitoare, așa cum meriți!

Le mulțumesc părinților mei, care au suportat toate costurile necesare realizării unui astfel de eveniment, pentru toată susținerea! Ah, și pentru filmare, o amintire tare prețioasă!

Mulțumesc domnului Gravil Țărmure pentru faptul că a răspuns afirmativ atunci când am cerut permisiunea de a folosi Sinagoga pentru acest eveniment și pentru că ne-a onorat cu prezența!

Îi mulțumesc lui Ionuț Boncea pentru frumoasele afișe și invitații și fotografei noastre Andreea Emanuela pentru supeeerbele fotografii dintre care nu mai știu pe care să le aleg pentru postare!

Le mulțumesc ziariștilor Virgil Rațiu (Mesagerul) și Ioana Bradea (Bistrițeanul) pentru frumoasele articole despre recitalul nostru, pe care le puteți citi aici și aici!

Și, nu în ultimul rând, mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți la acest eveniment foarte special pentru mine și cred că pentru toți cei de pe scenă, în special pentru faptul că ne-ați suportat și nu ați plecat la pauză!

Kisses, Bianca

2

You might also like