Când voi fi mare, vreau să mă fac soprană

Muzica este pasiunea mea de când exist pe Pământ. Nu-mi amintesc când am cântat pentru prima dată, pentru că probabil acest lucru s-a întâmplat înainte să merg în picioare sau să vorbesc. Cântam tot ce era la TV, Radio etc. Văzând această înclinație a mea, părinții mei m-au înscris la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistrița. Din clasa I am studiat pianul sau… așa ar fi trebuit, pentru că deși aveam talent pentru acest instrument, răbdarea nu era punctul meu forte. În plus… eu voiam să cânt muzică ușoară cu vocea, ce să fac eu cu pianul?! Ei bine, până am ajuns să-mi placă să studiez la pian (clasa a VII-a/a VIII-a), a apărut posibilitatea de a-mi schimba secția într-una care se apropia mai mult de ceea ce voiam eu, canto clasic. La acest moment aveam deja câteva spectacole la activ alături de cercul de muzică ușoară din oraș condus de domnul profesor Florin Labiș și eram convinsă că viitorul meu este în acea direcție.

Studiind pianul, nu era necesar, din punctul de vedere al programei școlare, să studiez și un instrument secundar, așa cum era considerat pianul pentru cei de la vioară, violoncel și alte instrumente, dar în clasa a VIII-a, această programă s-a schimbat și ni s-a impus să ne alegem un instrument secundar sau canto clasic. Având o oarecare atracție de la corul liceului pentru acest gen de muzică, am ales canto clasic, deși nu-mi imaginam că această alegere îmi va schimba atât de mult viața. De la prima oră de canto clasic, mi-am dat seama cât de complex este tot acest mecanism de cânt și câte satisfacții îmi poate aduce. Bineînțeles că nu realizam că voi merge atât de departe cu studiul și că într-o bună zi îmi voi dori să devin artist liric, dar… deja îmi punea problema cum aș putea să îmbin cantoul clasic cu ceea ce eu studiam deja, muzica ușoară.

Nu știu exact momentul în care am decis să renunț la muzica ușoară și să mă axez în totalitate pe operă, dar atunci când am făcut acest pas, ceva s-a schimbat radical și cred că acest moment are legătură cu o Tosca de Puccini de care am văzut-o pe YouTube, cu Angela Gheorghiu în rolul principal. Anyway, la începutul liceului, după ce am intrat la secția Canto Clasic a Liceului de Muzică din Bistrița, am știut că asta este ceea trebuie să fac. Astfel, am întâlnit-o undeva la mijlocul clasei a IX-a pe soprana Irina Săndulescu, cea care mi-a pus bazele cu cea mai mare răbdare și dăruire și căreia îi mulțumesc de fiecare dată când am ocazia pentru toate lecțiile de canto, dar și de viață pe care mi le-a dat. A devenit my Fairy Godmother și este o persoană foarte importantă pentru mine. Odată cu începerea studiului cantoului clasic, am început și să ascult foarte mulți cântăreți, foarte multe opere, să particip la spectacole ale Operei din Cluj, dar nu numai și să încerc să mă dezvolt pe cât posibil. În această perioadă am început să-mi creez modele, idealuri. Nu ca să le copiez, ci ca să am o direcție către ceva. Bineînțeles că fiecare soprană se uită cu admirație și extaz la Anna Netrebko, Diana Damrau, Joan Sutherland și altele, dar cei care m-au inspirat cu adevărat au fost cei pe care i-am văzut live. Iar aici mă refer, bineînțeles, la prima mea profesoară, Irina Săndulescu, care mă impresionează de fiecare dată când e pe scenă atât prin tehnica vocală, cât și prin inteligența muzicală și interpretare, la tenorul Marius Vlad Budoiu, cu care am știut că trebuie să studiez încă de prima dată când l-am ascultat live și iată că dreams come true, la soprana Irina Iordăchescu, un artist și o persoană minunată, la basul Petre Burcă, un model de nebunie frumoasă pe scenă, iar această listă s-a mărit considerabil din momentul în care m-am mutat la Cluj și frecventez mai des spectacolele Operei…

După cei patru ani de liceu plini de concursuri, recitaluri și producții, a venit admiterea la Conservator, despre care am mai vorbit și care este și unul dintre motivele majore pentru care acest blog există și care da, a fost la acel moment o dezamăgire, dar s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune lucruri care mi se puteau întâmpla. Cum spuneam și atunci, am scăpat de oameni toxici din viața mea, am intrat la o specializare la care nu credeam că aș fi capabilă și m-am dezvoltat în direcții în care nu mă așteptam, am legat prietenii foarte frumoase cu colegele mele muzicoloage, am câștigat un an în care, studiind în ritmul meu, cu cine și cât am vrut eu, am evoluat mult și am ajuns la clasa de canto atât de mult dorită. Acum sunt studentă a două specializări ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, mă descurc onorabil la amândouă și fac tot posibilul să îi fac pe profesorii mei mândri.

Întotdeauna am încercat să fiu cea mai bună în ceea ce fac și chiar și atunci când nu reușesc, să știu sigur că am dat tot ce am putut la momentul acela. Acest lucru mi-a adus succese în foarte multe domenii. În timpul școlii am participat la Olimpiade de engleză și limba română, pe lângă cele de muzică, și am făcut tot felul de alte activități în care am avut rezultate bune și foarte bune. Același lucru încerc să-l fac și la facultate. Profit de toate oportunitățile și mă implic în tot ceea ce consider că mă reprezintă și că aș putea duce la bun sfârșit cu succes. Nu știu ca ce mă văd oamenii din jurul meu, pentru că fiecare dintre ei apreciază alte fațete ale activității mele, dar eu mă văd ca un viitor artist liric și cred că acest lucru este cel mai important. Știu că am și alte talente, poate chiar mai pronunțate decât vocea, dar eu știu și simt ce mă reprezintă, where I belong și nu spun că voi reuși, pentru că you never know. Dar știu sigur că voi face tot ce-mi stă în putință ca să-mi îndeplinesc visul. Am atâtea exemple de oameni care prin muncă au egalat talentul altora și știu că perseverând voi reuși, în special cu atâția oameni lângă mine care mă susțin, începând cu familia și prietenii și terminând cu prietenii mei de la operă și profesorul meu de canto. Am primit atâtea replici de genul „cânți bine, dar ce frumos scrii”, pe care le tratez cu un zâmbet. De cele mai multe ori, aceste texte vin de la persoane care nu mă cunosc decât de pe Facebook și probabil că de acolo îmi citesc și blogul, iar alte laturi ale activității mele nu prea au avut ocazia să vadă, pentru că cei ce mă cunosc știu ce sunt, și-anume soprană. Da, scriu tare frumos. Nu de alta, dar scriu din clasa I, asta a fost cam acum 14 ani și pe lângă asta… scriu despre muzică pe care o ascult de acum 19 ani. Vă promit eu solemn tuturor celor care mă văd ca altceva decât ceea ce eu vreau să fiu că atunci când voi avea atâția ani de cântat câți am de scris, voi cânta mult mai bine decât scriu! Keep that in mind and let’s talk about it in ten years from now, OK? And by the way, atunci când voi fi mare și voi deveni artist liric, voi fi un artist inteligent și complet, pentru că mi-am scos ochelarii de cal și am privit muzica în ansablul său. Voi ști cine, de ce, când și cum a compus ceea ce cânt și voi cânta bine! I am a masterpiece in progress. 

Kisses, Bianca

3

You might also like