De vorbă cu Teodor Ilincăi

Seria interviurilor De vorbă cu by Jurnal de Soprană continuă după o destul de lungă pauză cu un tenor de marcă, o personalitate cu care îmi doream de ceva timp să stau de vorbă și, deși acest lucru a fost posibil doar pe calea internetului, îi mulțumesc și pe această cale lui Teodor Ilincăi pentru amabilitatea de a răspunde afirmativ invitației mele și pentru promptitudinea răspunsului său!

Acest interviu marchează, de asemenea, prima colaborare oficială a Dariei Popp, noul editor Jurnal de Soprană. Așadar, îmi permit ca, înainte să vă permit să citiți cele ce urmează, să-mi exprim încă o dată încântarea întru întregirea echipei mele, pe care o doresc din ce în ce mai mare și entuziastă!

Tenorul Teodor Ilincăi este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, unde a studiat Pedagogia Muzicală, specializându-se în domeniul muzicii bizantine. Pe parcursul studiilor este angajat în corul Operei Naționale din București și debutează ca solist în roluri secundare. În anul absolvirii, 2006, devine solist al Operei din București, primul său rol fiind cel al lui Ionica din opera românească Motanul Încălțat de Cornel Trăilescu.  În același an studiază cu Maestrul Corneliu Fânățeanu și obține o bursă oferită de CEE Musiktheater Wien. Debutul său internațional are loc pe scena Operei din Hamburg în anul 2009, urmând a fi invitat pentru o serie de colaborări la Opera de Stat din Viena, Opera din Hanovra și Royal Opera House din Londra. 

De-a lungul carierei sale, Teodor Ilincăi obține o serie de premii importante, precum Solistul anului 2009, decernat în cadrul Galei Premiilor VIP, Premiul Ludovic Spiess, oferit de Forumul Muzical Român, Premiul În memoria Iosif Sava pentru întreaga activitate a anului 2009, premiu oferit de Radio România Cultural, Premiul de Excelență din partea ELITE ART Club UNESCO, pentru promovarea imaginii României în străinătate, în anul 2013. În martie 2016, tenorul este învestit de către Custodele Coroanei Române ASR Principesa Margareta cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, prin hotărârea Majestății Sale Regele Mihai I al României.

 Pe parcursul carierei sale a colaborat cu majoritatea instituțiilor de renume din România, precum Opera Română din Bucuresti, Opera Națională Română din Cluj-Napoca, dar și din străinătate. Debutul internațional are loc în anul 2009 pe scena Operei din Hamburg, unde a interpretat rolul McDuff din opera Macbeth de Giuseppe Verdi. În luna martie a aceluiași an, debutează la Opera de Stat din Viena cu rolul  Ismaele din opera Nabucco (Giuseppe Verdi), urmând debutul în La Bohème de Giacomo Puccini pe scena operei din Timişoara şi mai apoi la Bucureşti şi Hanovra.

În luna decembrie a anului 2009  îşi face debutul la Opera Regală din Londra cu opera La Bohème, în regia lui John Copley, unde obţine aprecierea publicului şi a criticii de specialitate, dar și şansa de a-şi face debutul discografic alături de Opus Arte, având-o ca parteneră pe Hibla Gerzmava (Mimi), sub bagheta lui Andris Nelsons. De-a lungul carierei, Teodor Ilincai a adăugat  repertoriului său numeroase roluri, interpretate pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii: Monte Carlo, Londra, Hamburg, Viena, Festivalul de operă din Peralada, Sevillia, Berlin, Dresden, München, Düsseldorf, Duisburg, Festivalul de operă din Macerata, Toulouse, Strasbourg, Barcelona, San Diego, Marseille, Lausanne, Santiago de Chile, Frankfurt, Festivalul de operă din Avenches, Genova, Paris (La BohèmeMadama Butterfly de Giacomo Puccini, MacbethLa TraviataNabuccoOtelloRigoletto de Giuseppe Verdi, Faust, Romeo et Juliette de Charles Gounod, Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Tchaikovsky, L’amico Fritz de Pietro Mascagni). În repertoriul său vocal-simfonic se numeră Stabat Mater de Gioacchino Rossini, Requiem-ul de Antonin Dvorak şi cantata Carmina Burana de Carl Orff

Daria Popp

Bine ai (re)venit la Cluj, la scurt timp după ce ai fost invitat de onoare al Balul Operei din luna martie a acestui an, unde ți-a fost decernat Premiul „Dimitrie Popovici-Bayreuth” pentru excelența unei voci masculine! A fost o încântare să te avem printre noi cu această ocazie! Când a fost prima ta întâlnire cu scena clujeană și ce amintiri te leagă de aceasta? Ce ne poți spune despre spectacolul care va avea loc vineri, 31 mai, despre debutul tău în rolul Calaf din opera Turandot de Giacomo Puccini și despre partenerii tăi de scenă? Cum sunt întoarcerile acasă, în fața publicului tău? 

Bine v-am regăsit! Îmi amintesc cu plăcere de prima colaborare cu Opera Națională din Cluj-Napoca, cu prilejul debutului meu în inegalabilul  Requiem de Giuseppe Verdi din aprilie 2015, dar nu pot să nu amintesc și de spectacolul La bohème de Giacomo Puccini din luna noiembrie a aceluiași an, alături de Anita Hartig, binecunoscută publicului român și străin. Cât despre Turandot, nu pot decât să fiu extrem de încântat, onorat și fericit să pot debuta în rolul lui Calaf în fața românilor mei dragi. Cred că exista o efervescență generală reciproca, mai precis nu cred că numai eu sunt emoționat și nerăbdator să prezint acest dificil, dar superb rol în fața publicului clujean, ci și publicul așteaptă cu interes acest spectacol și acest debut. O bucurie în plus este că David Crescenzi va fi la pupitrul orchestrei, același minunat dirijor italian cu care am debutat un alt rol drag mie, Rodolfo din La bohème în 2009 la Opera din Timișoara. Ce să spun, mi-a purtat noroc! M-aș fi bucurat să debutez la București, scena pe care m-am format ca artist, dar din păcate la conducerea instituției se află o persoană neprofesionistă și orgolioasă, care uită că în lumea largă există niște artiști care reprezintă cu mândrie numele României și care s-ar întoarce bucuroși acasă din când în când. Și să fim serioși, din foarte multe puncte de vedere Clujul este peste București în ceea ce privește seriozitatea, organizarea, abordarea și, nu în ultimul rând rezultatele, calitatea spectacolelor. Sunt încântat de orchestră, de cor, de partenerii de scenă. Despre Lilla Lee, interpreta rolului Turandot, auzisem numai de bine și ma bucur nespus că s-au confirmat aceste „zvonuri”. 

Am înțeles că ai avut un parcurs dificil la începutul carierei tale și că profesorii din perioada respectivă n-au reușit să te îndrume cum ți-ai fi dorit. Când a fost momentul, însă, în care ai știut că vocația ta se află pe marea scenă a operei și cine sunt personalitățile care au influențat evoluția ta artistică până în ziua de astăzi? Ești genul de cântăreț care are mereu un coach alături sau consideri că odată cu o anumită maturizare profesională se cuvine să devii autodidact?

Tot răul înspre bine… imaginați-vă că aș fi ajuns, datorită profesorului meu, un oboist de exceptie. Oare aș mai fi fost un cunoscut solist de operă?… Mă îndoiesc. Însă, vorba aia, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. Oboiul nu s-a prins de mine, dar nici eu de el. Altceva mai interesant mă aștepta, am simțit asta întotdeauna. De cântat vocal, cânt de mic, așa că singura necunoscută era în ce ramură a muzicii vocale urma să fac o carieră. Totul s-a clarificat odată cu câștigarea emisiunii-concurs „Bravo-Bravissimo” de pe TVR1 în anul 2003, unde am interpretat câteva canzonette, totul culminând cu melodia lui Andrea Bocelli „Con te partiro”, unde ai nevoie de o tehnică de canto solidă, mai ales în registrul acut. Noroc, însă că sunt din Mălini, unde se chiuie și se hăulește… acela este secretul acutului! Dar momentul hotărâtor îl reprezintă momentul angajării mele în corul Operei Naționale din București și întâlnirea cu maestrul meu, Corneliu Fânățeanu, fie-i țărâna ușoară, fără de care nu aș fi nimic din ceea ce sunt azi. Fiind în cor, m-am îndrăgostit de muzica de operă și, fiindca unii soliști invitați erau de o calitate îndoielnică, mi-am spus că pot face mai bine și mai mult. În legatură cu întrebarea despre a fi autodidact sau a avea în permanență un coach, raspunsul este da. Suntem diferiți, deci fiecare va alege ce va considera că e bine pentru el și nicio alegere nu trebuie judecată. Eu am fost nevoit ca după plecarea maestrului dintre noi să fiu autodidact, dar nu înseamnă ca nu eram deja unul înainte să-l cunosc sau că nu am încercat să-mi rezolv anumite probleme de unul singur chiar și când studiam cu el. Tehnica vocală nu ți-o rezolvă nimeni, fie el și cel mai strălucit profesor, dacă tu nu ajungi la un nivel superior de înțelegere și de aplecare nu numai asupra tehnicii, dar și asupra pronunției, frazării, respirației, esteticii, etc. Profesorul îți trasează în linii mari ce trebuie să faci, restul e numai și numai munca ta.

Care consideri că sunt elementele definitorii pentru un student al artei lirice la început de drum pentru a-și netezi drumul către o carieră fulminantă în acest domeniu? Există o „rețetă” a succesul în ceea ce privește acest domeniu? Ce te-ai sfătui tu pe tine cel de acum 15 ani în acest sens? Care au fost avantajele din punct de vedere vocal și muzical care pe tine te-au propulsat la nivelul la care te afli?

Așa cum ziceam, suntem diferiți – slavă Domnului! – și nu există o rețetă standard. Dar nu se poate să pornești pe drumul desăvârșirii vocale fără serioziate și fără o cultură vastă în general. Cu cât faci mai multe lucruri, cu atât vei fi mai pregatit și vei avea o viziune mai largă asupra vieții și implicit asupra domeniului în care activezi.  Maestrul meu spunea că cel mai important la un artist este dorința de a deveni. Eu îl completez și spun că, pe lângă dorință, merge de minune și o munca eficientă. Dacă ceva nu funcționează, încerci altceva, până simți că un nou „ceva” ți se potrivește. Pe mine nu m-aș sfătui nimic. Totul a fost cum trebuia să fie – cu eșecuri, dezamăgiri, neîmpliniri, dar și succese și bucurii, satisfacții. Toate fac parte din viață și trebuie să le acceptam, numai așa vom învața. Avantajele mele au fost, în primul rând, că m-am născut într-o familie căreia îi plăcea la nebunie să cânte, nu numai vocal, dar și la diferite instrumente, cum ar fi chitara, mandolina, muzicuța, fluiereul. Apoi, mi-a placut să citesc, ceea ce m-a dezvoltat pe o altă latură. Apoi, faptul că nu am studiat numai muzica – am absolvit liceul la Filologie. Ar mai fi și faptul ca Pedagogia Muzicală și Muzica Bizantina pe care le-am absolvit la Conservatorul din București m-au ajutat să înțeleg muzica în profunzime, am învățat să „citesc” muzica și pe verticală, dar și din punct de vedere armonic, polifonic. Muzica psaltică mi-a dezvoltat vocea, sensibilitatea și auzul. Și faptul că am învățat să cânt la multe instrumente m-a ajutat foarte mult: chitara, mandolina, fluier, caval, ocarina, tilinca, muzicuța, saxofon, pian, dar și faptul că am abordat diverse muzici: folclor, jazz, pop-rock. Dar nimic din toate astea nu contează dacă nu primești de sus un timbru vocal care să te facă remarcat! A propos de alte muzici, pregatesc un album de jazz româno–american, cu cele mai cunoscute și îndrăgite piese. Am înregistrat deja 3 piese alături de extraordinarul pianist Alexandru Burcă, eu completând cu vocea și saxofoanele mele. Va fi ceva intim, inedit… de-abia aștept să se concretizeze!

Din multitudinea de roluri, care este rolul în care Teodor Ilincăi se regăsește pe sine? Se confundă acest rol cu același în care te simți cel mai bine și din punct de vedere vocal? După ultimul debut (Don José), care sunt rolurile pe care le țintești în viitorul apropiat și ce planuri urmează în cariera ta? Când te vom putea reasculta pe scenele românești? 

Mă regăsesc în majoritatea rolurilor pe care le abordez, altfel nu m-aș atinge de ele. Desigur că există și roluri care-mi vin mănușa, cum ar fi Turiddu sau Mario Cavaradossi, însă toate îmi plac și în toate pun pasiune. Un rol special rămâne, însă, Rodolfo, cu care am debutat la Covent Garden. Nu numai că muzica este cu totul excepțională și de o sensibilitate aparte, dar Rodolfo este poet… iar eu cochetez cu poezia. Mi-ar placea să debutez în Aida și Trubadurul, dar aștept cu înfrigurare și emoție momentul în care voi putea aborda Andrea Chenier, alt rol de poet. Este opera mea de suflet, însă toate la timpul lor…

Ce este cel mai greu în ceea ce privește vocația de artist liric și care consideri a fi cele mai mari satisfacții pe care scena ți le oferă? Care sunt cele mai importante momente ale carierei tale? Consideri că ai făcut sacrificii/compromisuri sau că acestea sunt necesare în dobândirea unei asemenea cariere?

Cel mai greu este să fii echilibrat. Există tentații multe în ziua de astăzi și tehnologia este una dintre ele. Să ramâi serios și concentrat nu e ușor, însă dacă știi ce vrei cu adevărat, disciplina devine o a doua natură. Nici hobby-urile nu trebuie neglijate. Sunt fericit când joc fotbal, tenis sau ping pong cu prietenii, când merg la pescuit sau când studiez la instumente. Toate momentele din carieră sunt importante pentru mine, toate mă definesc. Desigur că mici compromisuri am facut și voi face, însă pentru moment le țin secrete… 

Cât despre literatură, te felicit pentru publicarea celui de al doilea volum de poezii! Ce te inspiră în a scrie? Care sunt subiectele pe care le abordezi și cât din viața ta de artist liric se poate regăsi în poezia ta? Care este legătura între Teodor-tenorul și Teodor-poetul? Ca o paralelă între lumea muzicii și cea a literaturii, poezia muzicii ar fi genul de lied. Te-ai gândit să te îndrepți și înspre acest gen?

Absolut orice mă inspiră să scriu, de la prostia umană la genialitatea ei. Abordez și poezia de dragoste, pentru că fără dragoste viața nu ar avea niciun sens. Puțin și mult din viața mea de artist liric se regăsește in poezie, în sensul în care nu abordez subiecte de tehnică vocală în poeziile mele, dar de muzicalitate, curgere și sensibilitate, da. Între tenor și poet există extraordinar de multe legături – poetul cântă și tenorul recită, sensibilizează prin poezia muzicii sale. Poezia nu se regăsește numai în lied. Dacă am citi cu atenție cuvintele ariilor de operă, în toate găsim poezia, ea este omniprezentă, numai ochi să vedem și inimă de receptat să avem! Mi-ar plăcea să abordez și lied, însă doar anumiți compozitori au scris lied care cred că s-ar potrivi vocii mele, de exemplu Rachmaninoff.

Îți mulțumesc pentru acest interviu și pentru răspunsul prompt pe care l-ai oferit invitației mele! În final, te voi ruga să adresezi câteva cuvinte publicului clujean care urmează să te asculte în această seară în spectacolul Turandot, dar și tinerilor cântăreți pentru care ești din foarte multe puncte de vedere un adevărat model de urmat.

Publicului clujean îi spun că sunt tare fericit să împărtășim împreună acest debut atât de important pentru mine, iar tinerilor le spun să lase tehnologia (nu de tot, mai și ajută…), să-și pună întrebarea care sunt cu adevărat prioritățile lor și să citească. Numai așa devenim importanți, glasuri demne de luat în seamă care vor avea ce să rostească omenirii aflate în declin, s-o recunoaștem! Am scris o poezie și titlul acesteia îmi vine în minte ca încheiere a acestui interviu: „Treci la treaba!” Multumesc!

Îți mulțumesc la rându-mi, Teodor! Și-ți doresc un debut răsunător!

4

You might also like