Experiența George Enescu 2017 – Partea I

După ce m-am răsfățat cu cele două reprezentații ale spectacolului Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban de pe 31 august și 1 septembrie, de la Opera Națională Română din București (despre care o să scriu imediat ce programul încărcat îmi va permite), a început numărătoarea inversă până la începerea unuia dintre cele mai importante festivaluri de muzică clasică din Europa, Festivalul George Enescu, ediția 2017. Cu riscul de a mă repeta, trebuie să menționez încă o dată că mă simt mai mult decât privilegiată că am ocazia să fiu aici, să particip îndeaproape la toate evenimentele din cadrul Festivalului (în limita posibilului, pentru că foarte multe dintre ele se suprapun) și să împărtășesc experiența cu cei care citesc blogul Jurnal de Soprană.

Pentru cei care nu au ocazia să fie în sălile Festivalului, fie pentru că se află în diferite colțuri ale țării, fie pentru că nu au reușit să achiziționeze bilete, concerte vor avea loc și în aer liber, în piața Festivalului (în apropierea Ateneului Român), unde intrarea este gratuită, iar peste 70 de concerte vor fi transmise în direct la Radio România Muzical și Radio România Cultural (mai mult de 12000 de minute de muzică!!!), cele care nu este posibil să fie transmise în direct, fiind întregistrate și transmise integral după Festival. De asemenea, canalul de televiziune TVR3 va asigura transmisia live de pe site-ul Festivalului, va transmite 21 de concerte de la Sala Palatului, dintre care 9 în direct, 31 de concerte de la Ateneul Român, dintre care 11 în direct, 7 concerte de la sala Auditorium, dar și aproximativ 80 de interviuri cu personalități marcante.

Organizarea, profesionalismul și calitatea a tot ceea ce se întâmplă în cadrul Festivalului mi-au întrecut orice așteptare și doresc să felicit organizatorii și pe toți cei implicați în buna desfășurare a acestui eveniment, pentru că sunt extraordinari în adevăratul sens al cuvântului! De asemenea, Bucureștiul e muuult mai frumos în spiritul Enescu. Orașul pe care eram foarte aproape să-l detest, îmi pare acum mai mult decât agreabil și-mi apare zâmbetul pe buze când văd imensele afișe ale Festivalului pe străzile principale. Enescu dă viață și un suflu nou orașului și sunt sigură că toți melomanii simt acest lucru!

În ceea ce privește așteptările mele față de mine în această perioadă, sunt, cel puțin la acest moment, în cea de a 4-a zi de Festival, puțin prea mari, pentru că, dacă ar fi să le duc la îndeplinire, probabil că ziua ar trebui să aibă cel puțin 36 de ore sau eu nu aș mai dormi sau mânca (ceea ce oricum nu prea fac, dar asta e altă poveste…). Acesta este și motivul pentru care nu am reușit să scriu încă din prima zi a Festivalului și sper din tot sufletul să reușesc să recuperez în timp util, prin update-uri la această postare la 2-3 zile. Pe lângă acest articol, doresc și realizarea unor interviuri și unor materiale ceva mai speciale, dar I don’t wanna jinx itso we will see

2 septembrie 2017

Festivalul George Enescu a început, în mod oficial, pe 2 septembrie, la orele 19:30, odată cu concertul de deschidere cu titlul Oedipe, dar în prima parte a zilei a avut loc și o conferință de presă cu tema Inovație și muzică la Festivalul Enescu 2017, moderată de Directorul de Comunicare al Festivalului, doamna Oana Marinescu, la care au participat Directorul Artistic, Vladimir Jurowski, mezzosopranele Ruxandra Donose și Dame Felicity Palmer, baritonul Paul Gay, Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, Președintele Director General al Societății Române de Radiodifuziune, Georgică Severin, Directorul canalului de televiziune TVR3, Mircea Neacșa, Steven van Groningen, președinte și CEO al Raiffeisen Bank (principalul sponsor al Festivalului), Directorul Executiv al Festivalului, Mihai Constantinescu, dar și jurnaliști din partea celor mai importante televiziuni și publicații din țară și nu numai. Tema principală de discuție a fost mult așteptatul concert de deschidere, dar și felul în care muzica a fost și va fi pusă în lumină într-un mod diferit, inovator, utilizând tehnologia, pe parcursul celor 23 de zile de Festival, dar înainte de toate acestea, domnul Consilier prezidențial Sergiu Nistor i-a înmânat dirijorului Vladimir Jurowski documentul care atestă faptul că Festivalul Enescu se află sub patronajul Președinției României și a transmis aprecierile Președintelui față de tot ceea ce această ediție a Festivalului înseamnă pentru cultura românească, dar și urările de succes din partea acestuia.

Vladimir Jurowski: „În primul rând, vreau să mulțumesc Președintelui României și tuturor celor care și-au oferit suportul Fesvtivalului și vreau să-mi exprim bucuria de a fi aici, nu doar în calitate de dirijor al London Philharmonic Orchestra în cadrul a două concerte foarte interesante, dar și ca Director Artistic al Festivalului, începând cu această ediție. De fapt, am fost invitat să fiu Director Artistic al Festivalului după ultima noastră apariție aici, în 2013, când am dirijat Simfonia nr.3 de Enescu, alături de London Philharmonic Orchestra. După acest eveniment, a avut loc un concert cu același titlu în Londra, cu ajutorul Institutului Cultural Român, iar apoi a venit invitația de a deveni Directorul Artistic al acestui Festival. Bineînțeles, această ediție din 2017 a fost în mare parte planificată înainte de numirea mea în această funcție, deci invitația de a dirija Œdipe în București a venit înaintea invitației de a deveni Director Artistic. Astfel, concertul de deschidere a fost organizat fără implicarea mea, dar am fost foarte fericit să pot să dau câteva idei directorilor Festivalului, iar acestea au fost, în mare parte, în legătură cu muzica de astăzi, muzica secolului XXI, prezența Forumul Internațional al Compozitorilor și creșterea numărului de titluri de muzică contemporană în programul Festivalului, atât din creația compozitorilor universali, cât și din cea a compozitorilor români. Sper ca aceste idei să înflorească și mai mult în următoarea ediție a Festivalului, cea din 2019… Consider că Œdipe este una dintre culmile operei secolului XX, alături de Œdipus Rex de Stravinski, Pelléas et Mélisande de Debussy sau Wozzeck de Alban Berg și mi-am dorit întotdeauna să dirijez această lucrare, deci este o mare onoare, un privilegiu și o bucurie pentru mine să o dirijez aici, cu interpreți internaționali, dar și cu Corul „George Enescu” și câțiva minunați soliști români. Partea inovatoare este că nu vom prezenta doar o formă concertantă, ci vom încerca să utilizăm câteva elemente de teatru, deși probabil că Sala Palatului nu are cea mai potrivită scenă pentru spectacole de teatru, dar am găsit un excepțional artist român, Carmen Lidia Vidu, care a realizat proiecțiile video atât pentru Œdipe, cât și pentru Mathis der Maler și sperăm ca acest lucru să se dovedească a fi un succes, ca în edițiile viitoare să putem să dezvoltăm această idee în continuare…”

Tot cu ocazia acestei Conferințe de Presă am primit vestea că baritonul Dmitri Hvorostovski nu va fi prezent, din motive de sănătate, la această ediție a Festivalului, recitalul pe care acesta ar fi trebuie să-l susțină fiind înlocuit de unul susținut de soprana Kristine Opolais.

După cum este binecunoscut deja, Ediția 2017 a Festivalului George Enescu s-a deschis cu Œdipe la Sala Palatului, în interpretarea a London Philharmonic Orchestra, Corului Filarmonicii „George Enescu” (maestru de cor: Ion Iosif Prunner), Corului de copii Radio (maestru de cor: Voicu Popescu), a soliștilor Paul Gay (Œdipe), Sir Willard White (Tiresias),  Christopher Purves (Creon), Graham Clark (Păstorul), Mikhail Schelomyansky (Marele Preot), Insung Sim (Phorbas), Maxim Mikhailov (Stăjerul), Boris Pinkhasovich (Teseu), Marius Vlad Budoiu (Laios), Ruxandra Donose (Iocasta), Ildikó Komlósi (Sfinxul), Gabriela Iştoc (Antigona), Felicity Palmer (Meropa), sub bagheta lui Vladimir Jurowski

Alegerea acestui titlu pentru deschiderea Festivalului m-a bucurat enorm, pentru că îmi doream să am ocazia să ascult această lucrare live, iar distribuția a făcut concertul să fie chiar și mai așteptat. Da, vorbim despre una dintre cele mai dificile (atât din punctul de vedere al interpreților, cât și din punctul de vedere al publicului) lucrări enesciene, dar și despre una dintre cele mai frumoase, iar aplauzele din final au demonstrat că riscul de a alege un asemenea titlu a meritat din plin. Putem spune că Œdipe a învins ursită (atât personajul, cât și opera lui Enescu)! S-a discutat mult pe marginea acestei alegeri pentru concertul de deschidere, sub considerentul că o lucrare atât de complexă, dificilă și de întindere atât de mare poate să nu fie gustată de public, însă viziunea lui Jurowski asupra operei a fost una originală, inovatoare și a atras și păstrat atenția publicului de la prima la ultima măsura a lucrării. Varianta semiconcertantă de înalt nivel pe care ne-au oferit-o muzicienii (Sfinxul a cântat din loja din dreapta scenei, în timp ce Corul de Copii Radio, din cea din stânga) a fost completată de proiecții multimedia realizate de regizorul Carmen Lidia Vidu și de subtitrarea în limba română de pe ecranele din lateralele proiecțiilor. Este de apreciat această inițiativă de a face mai accesibilă lucrarea, dar consider că melomanii ar fi gustat interpretarea London Philhamonic Orchestra și a soliștilor, sub bagheta lui Jurowski, cu sau fără aceste artificii, pentru că vorbim, cu siguranță, despre unul dintre cele mai bun variante ascultate în România, și poate nu numai, a acestei lucrări, care va rămâne un etalon. Sperăm ca după acest succes al operei Œdipe, să avem ocazia să ascultăm (și vizionăm!) mai des acest titlu pe scena teatrelor lirice din țară, iar dată s-ar putea tot cu Paul Gay în rolul titular… ar fi chiar un vis devenit realitate!

Carmen Vidu: „Idea de a realiza un spectacol multimedia a aparținut lui Vladimir Jurowski și mi-a fost transmisă de Mihai Constantinescu, deci nu-mi aparține mie. A fost o muncă dificilă, de jumătate de an, zi de zi. Am realizat un film, care poate să reziste de sine stătător, la orice televiziune sau pe orice suport online și mă gândesc ca după Festival chiar să pot realiza un film de lung metraj cu titlul Œdipe – George Enescu. Cred că ar fi un plus pentru acest Festival și pentru opera lui George Enescu… M-am gândit în primul rând la public, am închis ochii și mi-am imaginat ce vede acesta în fața ochilor atunci când ascultă muzica, astfel încât să nu deranjez soliștii, muzica și, totuși, să construiesc un univers… Este un experiment și pentru mine și pentru Festival și sper să fie o reușită.

Paul Gay, baritonul care a interpretat rolul titular al operei, este singurul vorbitor nativ de limba franceză din distribuție. Acesta a declarat faptul că, din momentul în care a acceptat să interpreteze acest rol, partitura l-a bântuit zi și noapte și este de înțeles, dacă privim din prisma dificultății expresive a rolului. Œdipe trece prin numeroase stări și ipostaze pe parcursul lucrării, pe care interpretul trebuie să le diferențieze clar, atât vocal, cât și teatral (atât cât cere o versiune semiconcertantă, bineînțeles), iar Paul Gay a reușit.

Cât despre celelalte roluri, acestea sunt semnificativ mai reduse ca dimensiune în comparație cu cel titular, dar unele dintre ele pun, de asemenea, probleme expresive destul de mari. Un exemplu ar putea fi rolul Iocastei (interpretat de Ruxandra Donose), care apare în operă, la început, ca mama personajului principal, iar apoi ca soția acestuia, două ipostaze total diferite, sfârșind prin a se sinucide. Întreaga distribuție s-a ridicat la nivelul așteptat, însă câțiva dintre interpreți s-au remarcat în mod special. Felicity Palmer (Menopa) a impresionat prin vocea sa superbă de contralto, care a rămas neschimbată în ciuda înaintării în vârstă a posesoarei și a convins prin implicarea sa în interpretarea rolului. Vocea de bas a lui Sir Williard White a oferit greutate și a pus într-o lumină aparte rolul Tiresias. Ruxandra Donose a fost, ca întotdeauna, o apariție, o adevărată divă în cel mai bun sens al cuvântului. Mă bucur și mă simt onorată că am avut ocazia să o am în fața mea pe scenă pe una dintre solistele mele preferate! De asemenea, Ildikó Komlósi s-a impus printr-o voce plină, culori vocale diverse și o intonație perfectă, ceea ce m-a făcut să-mi doresc ca rolul să fie ceva mai lung,  feeling pe care l-am primit din și urma interpretării lui Marius Vlad Budoiu.

Corul de Copii, care a cântat din loja din stânga scenei, nu s-a auzit prea bine, dar Corul Filarmonicii „George Enescu” a avut o interpretare curată, la nivelul înalt al întregului ansamblu. Jurowski dirijează cu o siguranță pe care o transmite publicului și a dovedit încă o dată că este un muzician desăvârșit. În finalul concertului, a ridicat partitura de pe pupitru, arătând-o publicului, ca un omagiu atât pentru lucrare, cât și pentru compozitor și pentru întreg Festivalul George Enescu. Primul concert poate fi descris ca un adevărat succes, dar ar fi un cuvânt prea mic pentru ceea ce s-a întâmplat, de fapt, pe scena Sălii Palatului pe 2 septembrie.

Din păcate, faptul că acest concert s-a terminat în jurul orei 23, nu mi-a permis să ajung în timp util la Ateneul Român, unde la 22:30 a avut loc primul concert din seria Concertelor de la miezul nopții, cu titlul Europa Galante, care i-a avut ca protagoniști pe mezzosoprana Vivica Genaux și dirijorul Fabio Biondi, dar sper că voi avea ocazia să-l urmăresc transmis pe TVR3.

3 septembrie 2017

Deja am început să caut tehnici de clonare, pentru că Festivalul Enescu ne oferă atât de multe evenimente și toate merită toate atenția publicului. După o îndelungă problematizare eșuată a ideei de a-mi face o clonă, am ajuns la concluzia că trebuie să-mi iau inima în dinți, să deschid programul Festivalului și să aleg… Adică, nu e ca și cum ar fi aproape imposibil (…ba da, e…). Astfel, alegerea pentru cea de a doua seară de Festival a fost concertul dirijat de Vladimir Jurowski din seria Mari Orchestre ale Lumii, de la Sala Palatului și concertul de la miezul nopții, care a avut-o ca protagonistă pe mezzosoprana Magdalena Kožená și la care furtuna nu mi-a permis să ajung, din păcate, publicul fiind nevoit să se adăpostească în holul Sălii Palatului.

Din nou London Philharmonic Orchestra, din nou Vladimir Jurowski, dar cu totul alt repertoriu și un alt solist excepțional. violonistul Christian Tetzlaff. Dacă în prima seară am ascultat operă, cea de a doua a adus în fața publicului un repertoriu la fel de frumos și dificil, din opera a trei genii ale secolelor XIX și XX, Wagner, Berg și Șostakovici. Concertul a debutat cu Preludiul la Actul III al operei Tristan und Isolde de Richard Wagner și a continuat cu Concertul pentru vioară și orchestră de Alban Berg, interpretat de Christian Tetzlaff, o lucrare foarte dificilă, dar, la fel ca și în cazul lui Œdipe, o intrepretare fără cusur face chiar și cea mai greu digerabilă muzică să fie un deliciu sonor.

Bijuteria serii (nu-i bună exprimarea, pentru că bijuteriile sunt micuțe și delicate în comparație cu lucrarea pe care doresc s-o descriu) sau, mai bine spus, colosul  serii a fost, fără doar și poate, Simfonia a XI-a a lui Șostakovicicare, dacă nu mă înșel, a fost interpretată doar pentru a doua oară în România. Frumusețea și impozanța lucrării mi-au tăiat respirația și mi-au făcut pielea de găină. Nu știu cu ce s-o compar și nu cred că vreo variantă audio ar putea să ofere aceleași sentimente pe care orchestra de pe scenă ni le-au oferit. Vladimir Jurowski nu mai avea nimic de demonstrat publicului după seara precentă. A fost eroul! El și  Œdipe,… dar s-a întrecut pe sine dirijind această capodoperă. Implicarea sa, felul în care își coordonează gesturile, atât de clar și de răspicat în fața orchestrei, m-au făcut să mă declar fan. Iar orchestra… Doamne, nu credeam că există o așa sonoritate! Șostakovici, Jurowski și London Philharmonic Orchestra au fost o combinație letală, în cel mai bun sens al cuvântului, duminică seară!

4 septembrie 2017

Am reușit, în sfârșit, să fac tot ce mi-am propus astăzi! Am ajuns atât la recitalul cameral al London Philharmonic Players, cât și la concertul Orchestrei Naționale Ruse, dirijată de Mikhail Pletnev. După cele două concerte în care întreaga orchestră a Filarmonicii londoneze a performat, am fost atrasă ca de un magnet către Ateneu atunci când am citit în program numele celor 8 membrii ai acesteia în dreptul unui recital cameral. Astfel, Pieter Schoeman (vioara I), Kevin Lin (vioara I), Tani Mazzetti (vioara II), Katalin Varnagy (vioara II), Davin Quiggle (violă), Robert Dundan (violă), Kristina Blaumane (violoncel) și Pei-Jee Ng (violoncel) ne-au încântat cu Octetul pentru coarde în Mi bemol major op.20 de Mendelssohn și cu Octetul pentru instrumente de coarde în Do major op.7 de Enescu. Ascultându-i pe acești interpreți într-o formulă mai restrâns, totul a căpătat sens. Acum știm de ce suna atât de bine London Philharmonic Orchestra. La fel ca și interpretările ansamblului întreg, cea a octetului a fost caracterizată de precizia unul ceas… londonez, profesionalism și eleganță. Faptul că această orchestră a deschis Festivalul este doar în detrimentul celor care urmează după ea, pentru că… ștacheta a fost ridicată foaaarte sus.

Cât despre concertul din seara zilei cu numărul 3, acesta a fost susținut de Russian National Orchestra, dirijată de Mikhail Pletnev. Repertoriul Festivalului se păstrează la aceleași standarde înalte de nou, frumos și accesibil melomanilor cu o oarecare experiență în sălile de concerte. Am avut, astfel, ocazia să ascultăm Poemul simfonic „Isis” (orchestrat de Pascal Bentoiu, după schițele compozitorului) de George EnescuConcertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în Do major op. 26 și Simfonia a VI-a în mi bemol minor op. 111 de Prokofiev. Cu riscul de a mă repeta, după London Philharmonic Orchestra standardele se schimbă, iar după Vladimir Jurowski… cu atât mai mult. Acestea fiind spuse, l-am găsit pe Mikhail Pletnev ceva mai puțin implicat, avântat, deși de rezultatul final nu ne putem plânge deloc. Concertul de pian l-a avut ca solist pe Nicolai Lugansky, pe care a fost o plăcere să-l ascult. Pianistul a avut o interpretare fără cusur, dar cumințică. N-a ieșit din tipare și, consider, că nu a profitat la maxim de potențialul partiturii. Vorbim despre o interpretare tehnică prin excelență, dar destul de distantă.

To be continued… 

1

You might also like