Enescu 2019. Julia Fischer. ONF. Orfeu și Euridice.

Mi-a părut tare rău că a trebuit să părăsesc Enescu pentru 2 zile și să înfrunt realitatea (aka Admiterea la Masterat). Dar, iată, cele fix 36h petrecute la Cluj au fost de bun augur din atât de multe puncte de vedere. Pentru început, mă întorc la Enescu în calitate de Masterand al specializării Muzicologie din cadrul Academiei de Muzică “Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca (couldn’t have been more proud!) și, ca o urmare a acestui fapt, mi-am luat adio de la stresul și anxietatea pe care acest eveniment le picura încet, dar sigur asupra fiecărui moment din viața mea de vreo lună încoace. Cu alte cuvinte, tot ce mi-am propus în acest an, s-a întâmplat conform așteptărilor, cu succesc! Toate cele „pământene” fiind duse la îndeplinire, am zburat înapoi pe norișorul meu pufos, perfect, enescian, unde voi rămâne pentru alte 16 zile perfecte de muzică și personalități remarcabile din acest domeniu minunat, iar de astăzi, cea de a 8-a zi de Festival, ne revedem în sălile de concert, cu forțe proaspete!

Am primit foarte multe mesaje emoționante în urma interviului realizat alături de soprana Diana Damrau și compozitorul Iain Bell, mesaje care sunt mereu bine venite, asemenea criticii constructive, de altfel, și care înseamnă foarte mult pentru noi. Așadar, vă mulțumesc deosebit de tare și pe această cale pentru aprecieri!

Apropos, toată lumea dezamăgită de Tablouri dintr-o expoziție în interpretarea Orchestrei Naționale a Franței dirijată de Emmanuel Krivine? Toată lumea regretă interpretarea lui Gergiev? Am auzit că Evgeni Kissin și al său Liszt au fost la nivelul așteptărilor. Ce s-a mai întâmplat (și n-am citit) cât am lipsit eu? 

După cum spuneam, am revenit în forță. A fost o zi dintr-aia cu de toate, despre care abia aștept să vă informez. Am început de dimineață cu scrisul, update-ul episoadelor despre zilele trecute, căci admiterea la Masterat m-a ținut în loc în acest sens, iar apoi, mi-am propus 3 evenimente din agenda de 5 ale zilei. Să vedem ce-am reușit să ascultăm în cea de a 8-a zi de Festival…

Iată, prima săptămână de Festival a trecut atât de repede, adunând, însă, pe parcursul său, zâmbete, amintiri și respirații tăiate cât pentru câțiva ani. Ne-am început ziua cu un recital cameral, cel al violonistei Julia Fischer și al pianistului Henry Bonamy, primul recital cameral instrumental la care ajung până acum în Festival, unul de marcă. Mă bucură dubla prezență a violonistei în ediția curentă, acest recital venind după simfonicul de cu două seri în urmă în care violonista, alături de Rundfunk-Sinfonierorchestrer Berlin, dirijate de Vladimir Jurowski, a interpretat Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 77 de Brahms, concert la care mi-a fost imposibil să ajung. 

Repertoriul acestui recital cameral, în prima parte, o călătorie atât de frumoasă de la echilibrul și luminozitatea Clasicismului, prin intermediul Sonatei mozartiene nr. 26 în Si bemol major, un dialog omogen între cele două instrumente, la Romantism, cu Sonata nr. 1 în Sol major de Brahms, ca o istorisire aparte a dezvoltării genului de sonată, continuată cu Enescu, Sonata nr. 2 în fa minor, Tzigane de Ravel, rapsodia venind ca o încununare a celor prezentate cu eleganță și perfecțiune tehnică până atunci. 

Julia Fischer, de o inteligență muzicală aparte, delimitează atât de minuțios elementele stilistice dintre cele 4 lucrări fundamentale ale repertoriului violonistic, păstrând în același timp un sunet generos, amplu în armonice, ca o catifea grea și strălucitoare. Nu mă pot decide care dintre cele trei sonate mi-a plăcut cel mai mult, alături de Tzigane din final, rapsodia de Ravel ce debutează cu un solo spectaculos. Balanța tinde să se încline înspre Mozart, dar Enescu are mereu un loc aparte, în special când este vorba despre o lucrare atât de frumoasă, rar cântată, interpretată cu înțelegere deplină și asumare a celor cerute de compozitor de către fascinanta Julia Fischer. Acompaniamentul, de excepție la rândul său, întru completarea unei după-amiezi muzicale cu care rar ți-e dat să te întâlnești. 

Concertul Mari Orchestre ale Lumii de astăzi sau cel de-al treilea concert a Orchestrei Naționale a Franței, pe care am și eu, în sfârșit, ocazia să o ascult, l-a avut la pupitrul dirijoral pe Ion Marin. Programul s-a deschis cu Suita enesciană nr. 1, op. 9 și excepționalul său Preludiu la unison, mereu surprinzător prin simplitatea și frumusețea melodică. Ce reîntâlnire! 

Întotdeauna am considerat teatrală peste măsură, aproape coregrafică, gestica dirijorului Ion Marin, devenind chiar comică pe alocuri în momentele în care orchestra în mod evident nu rezonează cu această trăire excesivă a conducătorului ei. Expresivitatea, din nefericire, nu s-a reflectat în muzica ce a rămas chiar văduvită de substanță pe alocuri. M-a dus gândul la cele ce aveau loc exact cu o săptămână în urmă, Rapsodia nr.2 în interpretarea Filarmonicii berlineze și mă întrebam cum ar fi reușit Kirill Petrenko să „coloreze” ciclicitatea acestei lucrări și personajele sale melodice atât de atent construite de către compozitor. Poate ediția viitoare. 

În continuare, Ravel, Concertul în Sol, în interpretarea Alexandrei Dariescu. Pianista este un artist într-o evoluție continuă. O bucurie s-o revăd, ca de fiecare dată. Strălucește din ce în ce mai tare cu fiecare reprezentație, iar Ravel îi vine mănușă. Am aflat ulterior că Alexandra ne-a făcut martori ai debutului său în acest titlu. N-aș fi zis, având în vedere siguranță cu care pianista a îmbrățișat partitura pe scena Sălii Palatului. De la scânteia unui fulger, la lirismul unei poezii în cea de a doua parte, Alexandra a fost cameleonică, oferindu-se cerințelor partiturii întru totul. Revine la bis cu un omagiu Clara Schumann a cărei aniversare de 200 de ani de la naștere are loc. O romanță la finalul căreia unul dintre violonceliștii Orchestrei Naționale a Franței i se alătură. Încântare! O altă lucrare din creația femeilor compozitor cu care Alexandra ne face cunoștință. 

În cea de a doua parte, Images pour orchestre într-o interpretare mai fericită decât cea oferită Suitei enesciene. Pun asta pe baza faptului că orchestra franceză s-a simțit acasă în partitura debussyană. 

La miezul nopții ne-am delectat cu Orfeu și Euridice de Gluck. Mitul grecesc ce a inspirat atât de mulți compozitori de-a lungul istoriei operei se întâmplă să-mi fie familiar în interpretarea lui Gluck. Nu știu dacă această operă și-a găsit locul în vreo montare scenică completă în România, genul de operă acestei perioade de tranziție Baroc-Clasicism fiind, de cele mai multe ori, interpretată în concert, din cauza subiectelor mitice, dificile uneori de digerat de către publicul actual. S-a apelat la vocea de contratenor pentru rolul titular și nu varianta mai „la îndemână”, vocea de mezzosoprană. Festivalul Enescu a ales mereu pe sprânceană soliștii invitați pentru această tipologie repertorială, prea puțin (către deloc) prezentă în teatrele lirice din țară, precum operele lui Gluck sau mai pretențioasele opere ale lui Händel. Prezența lui Iestyan Davies mi-a adus aminte de delirul muzical oferit în urmă cu 2 ani de către Philippe Jarouski, Celine Scheen și ansamblul L’Arpeggiata, recitalul Händel goes wild. Ni s-a predat încă o dată impresionanta lecție a școlii de cânt a Barocului târziu, respectiv a Preclasicismului. Soprana Rowen Priece, în rolul lui Amore, este o prezență și o voce gingașă, mică, dar precisă, funcțională în contextul dat, dar fără vreo strălucire aparte. În ceea ce privește personajul lui Euridice, așteptările mele se îndreaptă înspre o voce de o timbralitate mai întunecată sau, cel puțin, cu o abordare mai dramatică a duetului cu Orfeu și a ariei sale Che fiero momento.  Corul s-a ridicat la nivelul întregului ansamblu, îndeplinindu-și cu succes toate cele 4 roluri avute pe parcursul operei, diferențiate prin culori, nuanțe și articulație. 

După cum spunea, mi-am propus 3 evenimente din agenda de 5 ale zilei. Le-am bifat pe toate! Mă gândesc acum, după aproximativ 8h de muzică, la ziua de mâine, care este la rândul ei foarte plină. Nu că ne plângem! Să tot fie Enescu și să tot fim harnici! Noapte bună!

3

You might also like