Nabucco în aer liber

După o stagiune plină în care am avut ocazia să vizionăm și audiem premierele operelor Werther de Massenet, La Boheme de Puccini, Nabucco și Bal Mascat de Giuseppe Verdi, baletul Lacul Lebedelor de Ceaikovski și a teatrului muzical Amadeus, dar și evenimente speciale începând cu Concertul de prezentarea a stagiunii și încheiând cu Gala Shakespeare, în interpretarea soliștilor locali, dar și a multitudinii de invitați din țară, dar și din străinătate, precum Călin Brătescu, Oana Trîmbițaș, Ramona Bolojan, Sergiu Coltan, Cristiana Maria Damian, Cristian Bălășescu, Anita Hartig, Teodor Ilincăi, Adrian Sâmpetrean, Cozmin Sime, David Crescenzi, Maria Jinga, Lucian Petrean, Narcis Iustin Ianău, Jin Wang, Ana Maria Donose, Nadejda Cerchez, Marius Boloș, Cosmin Ifrim, Olga Perrier, Ionuț Pascu, Dragana Radakovic, Robert Nagy, Cellia Costea, Dario Prola, Carlos Almaguer, Szabo Balint, publicul a fost răsfățat cu ieșiri în, un obicei deja pentru Opera din Cluj. Dacă în 2014 a fost Aida, în 2015 – Carmen, la finalul acestei stagiuni, publicul a putut audia două spectacole minunate Nabucco de Giuseppe Verdi și Gala de Muzică Hispanică, La Negra Noche. Aceste spectacole fac parte dintr-un proiect inedit al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca numit Opera Aperta 2016, care a debutat cu spectacolul de balet Lacul lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski pe 11 iunie cu un succes extraordinar, 5000 de oameni fiind martori la grațiosul dans al lebedelor pe lacul  din Parcul Central din Cluj.

Geneza operei Nabucco se leagă de o perioadă critică din viața lui Giuseppe Verdi, când familia compozitorului a fost distrusă în urma morții fiicei sale în anul 1838, a fiului său în 1839 și a soției sale Margherita, un an mai târziu. Când Bartolomeo Merelli i-a propus un material inspirat din Vechiul Testament, Verdi renunțase la ideea de a mai scrie vreodată, dar a acceptat la insistențele impresarului să arunce o privire asupra acestuia. Compozitorul relatează faptul că prezența manuscrisului în propriile mâini i-a creat o stare aparte, de indispoziție și tristețe, așa că l-a aruncat pe masă într-un gest aproape violent. În cădere, acesta s-a descris tocmai la pagina pe care erau înscrise versurile viitorului cor al sclavilor evrei (Va pensiero, sull’ali dorate), iar la vederea lor i-a stârnit interesul astfel încât Verdi a decis să pună pe note textul operei Nabucco. Libretul fusese realizat de către Temistocle Solera, având la bază câteva dintre cărțile Vechiului Testament: 2 Împărați, 2 Cronici, Psalmul 137, Ieremia și, mai ales Daniel, unde este profețită nebunia regelui neo-babilonian Nabucodonosor al II-lea și redresarea sa odată cu recunoașterea suveranității lui Dumnezeu, a Dumnezeului evreilor. Scrierile biblice, în special cele ale Vechiului Testament, au prezentat un mare grad de interes și în componistica genului de operă a tuturor timpurilor.

Actuala premieră a operei verdiene Nabucco a avut loc pe 29 mai 2016 și a avut 3 reprezentații în clădirea operei în trei distribuții diferite, până să aibă loc cea din cadrul proiectului Opera Aperta 2016, și este descrisă ca dorind să aducă pe scenă „o poveste despre putere și umilință, care are în vedere concepția dramaturgică originală, relevând atât condiția poporului evreu aflat sub protecția Dumnezeului Atotputernic, cât și evoluția împăratului Nabucco de la aroganță și supraestimare a propriilor capacități, la conștientizarea simplei sale umanități și a limitelor pe care acesta i le impune”.

Acțiunea operei este structurată pe mai multe planuri care se întrepătrund: oprimarea poporului evreu de către Nabucco după cucerirea lor și distrugerea Templului din Ierusalim în 586 î.Hr., triunghiul sentimental pe care îl formează Abigaille, Fenena și Ismaele, cu lupta dintre cele două rivale), decăderea și înălțarea împăratului Babilonului, conflictul său cu Abigaille, atitudinea permanentă de încurajarea și încrederea în protecția lui Dumnezeu a preotului Zaccaria. Nabucco, construit în mare parte după relatările biblice care îi descriu nebunia în urma autoproclamării ca zeu și revenirea sănătății sale mintale în momentul pocăinței în fața Dumnezeului evreilor, a fost interpretat de baritonul Carlos Almaguer care s-a remarcat printr-o voce puternică și clară, marcând cu minuțiozitate fiecare stare a personajului, atât vocal, cât și din punct de vedere teatral. Soprana Dragana Radakovic a redat prin vocea sa plină și pătrunzătoare complexitatea maleficei Abigaille, condusă de dorința permanentă după putere, capabilă să ucidă, dar care, în finalul operei, își regretă comportamentul, implorând iertarea lui Dumnezeu și a celor pe care îi condamnase la moarte. Personajul principal al operei este poporul evreu, cel care asigură continuitatea desfășurării dramatice prin năzuința după pace și libertate, un personaj colectiv interpretat de corul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, care, pe parcursul operei, redă prin momentele sale o paletă largă de stări sufletești, de la teroare, disperare în incipitul lucrării, la credință, speranță vie odată cu triumful binelui asupra răului. Mare parte dintre temele acestor momente corale sunt subliniate încă din uvertura operei, pe care Verdi a compus-o, după cum se obișnuia, la final. Momentul mult așteptat de toată lumea este celebrul cor al slavilor evrei, care a căpătat rezonanța unui imn revoluționar și mobilizator.

Deși mai mici, rolurile lui Ismaele și al Fenenei au fost interpretate cu pasiune și dramatism debordant de către tenorul Hector Lopez și mezzosoprana Iulia Merca. Precum ne-a obișnuit, tenorul a ieșit în evidență prin timbrul foarte potrivit pentru astfel de roluri eroice, iar mezzosoprana a reușit să evidențieze, prin coloritul vocal, gingășia și întoarcerea la Dumnezeu, dar și curajul Fenenei pe parcursul celor patru acte ale operei. Distribuția a fost completată la același nivel foarte înalt de basul Szabó Bálint (Zaccaria), de Cristian Hodrea (Marele Preot), Florin Pop (Abdallo) și Lucia Bulucz (Anna). Regia spectacolului a fost realizată de Ina Hudea, alături de asistenții Iulian Ioan Sandu și Alina Nistor.

Ca la fiecare eveniment special, la pupitrul dirijoral a fost invitat David Crescenzi, care a adus cu sine, ca de obicei, energia italiană pe care o cere muzica lui Verdi. Acesta a început să studieze la Conservatorul din Pesare, specializându-se în instrumente de orchestră, pian, muzică corală și dirijat coral. Datorită activității sale pe parcursul a două decenii, s-a consacrat mai întâi ca pianist acompaniator și maestru locțiitor în diferite teatre lirice, atât în Italia, cât și în străinătate, iar în prezent este dirijor de orchestră și maestru de cor. Acesta colaborează frecvent cu Teatrul Operei din Cairo, cu Teatrul Carlo Felice din Genova și Teatrul San Carlo din Napoli. Pe teritoriul țării noastre, Crescenzi a desfășurat numeroase colaborări cu Opera Națională Română din Timișoara, alături de care a participat la Festivalul George Enescu, Opera Națională Română din București, Iași și Brașov, iar în 2008 este invitat la Opera Națională Română din Cluj-Napoca unde a dirijat operele Aida, Otello, Bal Mascat, Rigoletto, Boema și Nabucco.

Acesta a fost penultimul spectacol al stagiunii, urmat de gala de muzică hispanică, La Negra Noche, care a avut loc luni, 4 iunie, pe aceeași scenă din Piața Unirii. Mulțumim acestei instituții pentru extraordinarele surprize pe care ni le-a făcut pe parcursul acestei stagiuni și așteptăm cu mare interes cele ce urmează să vină odată cu stagiunea 2016-2017, care va avea, cum ne-am obișnuit deja, un spectacol în aer liber de prezentare, pe data de 3 septembrie. Îi mulțumesc din nou talentatului fotograf al operei, Nicu Cherciu, pentru fotografiile superbe și abia aștept să ne revedem în 1 octombrie la primul spectacol al stagiunii! Vacanță plăcută!

Kisses, Bianca

1

You might also like