Recital cameral extraordinar

Există momente în viață care te fac să realizezi din nou și din nou că visele devin realitate și că suntem mult mai norocoși decât realizăm că suntem, iar unul dintre aceste evenimente a avut loc marți, 25 octombrie, în Sala Studio a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. Este vorba despre un recital cameral cu adevărat special susținut de tenorul Marius Vlad Budoiu și de pianistul Cadmiel Boțac. De ce spun că acest recital a fost unul dintre acele momente din viață? Ei bine, pentru că ieri am avut ocazia să-l văd pe scenă pe tenorul Marius Budoiu pentru prima dată de când este profesorul meu de canto. În timpul recitalului, văzând omul acesta absolut genial performând pe scenă, mi-am adus aminte de momentul în care l-am ascultat pentru prima dată și am zis: Eu trebuie să ajung să studiez cu acest artist!, iar acum, că visul a devenit realitate, încântarea și mândria cu care îl privesc pe scenă este la dublu! Nu, nu am cum să fiu obiectivă în această scurtă cronică, dar cine a fost prezent este cu siguranță de acord cu mine când spun că energia transmisă și profesionalismul cu care cei doi s-au prezentat în fața noastră, din toate punctele de vedere, au fost copleșitoare!

Înainte de a începe să descriu acest eveniment, doresc să-i mulțumesc doamnei Ioana Baalbaki pentru că mi-a dat ocazia de a scrie programul de sală pentru minunatul recital și sper din suflet că nu am dezamăgit-o!

Pentru cine nu-i cunoaște pe protagoniști, voi face o scurtă introducere în vasta lor activitate…

Marius Vlad Budoiu este unul dintre cei mai apreciați tenori români, atât în ceea ce privește calitățile vocale extraordinare, cât și din perspectiva vastului repertoriu pe care îl deține, iar aici vorbim de peste 120 de lucrări camerale, de operă și vocal-simfonic. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, în cadrul căreia este în prezent conf. univ. dr. A debutat la vârsta de 21 de ani cu Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, iar în repertoriul de operă cu rolul Lenski din opera Evgheni Oneghin de Ceaikovski. Este solicitat de toate scenele lirice și de filarmonică din țară, dar și din străinătate, unde s-a remarcat prin calitatea vocală și profesionalism. A abordat o largă paletă repertorială, de la lucrări ale lui Händel și Mozart la lucrări de secol XX sau chiar contemporane. Deși la începutul carierei repertoriul său a inclus roluri pentru tenor liric, precum Rodolfo (La Bohème) și Alfredo (La Traviata), pe parcurs, vocea s-a a evoluat spre repertoriul spint, iar în ultimii ani a mers către cel dramatic, devenind singurul român care la această oră are în repertoriu roluri ca Otello (Otello), Calaf (Turandot), Samson (Samson et Dalila), Don Alvaro (La Forza del Destino), Tannhäuser (Tannhäuser), Lohengrin (Lohengrin) și Tristan (Tristan și Isolda). În anul 2013 a cântat sub bagheta maestrului David Barenboim la Opera de Stat din Berlin, la Teatro alla Scala din Milano și la Festivalul Proms la Royal Albert Hall din Londra, iar de curând a fost protagonistul unei producții cu titlul Tannhäuser, la Melbourne, care i-a adus încă o confirmare a valorii sale la nivel internațional.

Cadmiel Boțac este student în anul II al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, studiind pianul la clasa profesorului Daniel Goiți. Este laureat al multor concursul naționale și internaționale dintre care amintim: Marele Premiu la Concursul Internațional de Game și Studii Tineri Virtuozi – Zagreb (2008), Premiul I la Concursul Național de Pian Dinu Lipatti – București (2010), Premiul III la Concursul Internațional Lions European – Istanbul (2013), Mențiune de Onoare la Concursul Internațional Concertino Praga (2013), Premiul I la Concursul Astana Piano Passion – Kazahstan (2014), Premiul I și Marele Premiu la concursul Milano Piano Talents (2014), Premiul I la Concursul Mozart – Cluj-Napoca (2014 și 2015), Premiul I la Concursul Internațional Adilia Alieva – Franța (2016), Premiul I la Olimpiada Națională (2008-2015) și multe alte concursuri naționale sau internaționale. În țară a concertat la Ateneul Român, Sala Radio, Filarmonica Satu-Mare, Filarmonica Iași, Filarmonica Transilvania. Peste hotare a concertat la Filarmonica din Irkutsk, Opera Națională din Kazahstan, colaborând cu dirijori renumiți. A cântat în cadrul festivalului Sonoro, Annecy Classical Festival – Franța, Stars on Baikal – Rusia,  a susţinut recitaluri în SUA, Luxemburg, Croația, Italia, Franţa, Anglia, Rusia.

Un lucru pe care l-am realizat mai târziu și nu am apucat să-l semnalez în programul de sală este cel că protagoniștii serii sunt născuți pe data de 16 ianuarie. Să fie coincidență sau această dată are o semnificație specială? Nu știm răspunsul, poate ar trebui cercetat fenomenul, dar cert este că cel puțin două genii s-au născut pe această dată… Cadmiel Boțac și Marius Vlad Budoiu!

Repertoriul recitalului a inclus lieduri mozartiene dintre cele mai cunoscute, precum Das Veilchen, Dans un bois solitaire și Abendempfindung an Laura, ciclul de liedul Liederkreis, op.39 de Robert Schumann, arie da camera de Giacomo Puccini și lucrările pianistice Alborada del gracioso de Ravel și Sonata nr.9 în Re major, KV 311 de Wolfgang Amadeus Mozart. Astfel, am fost răsfățați timp de aproape două ore, iar cei doi interpreți de maaare valoare au fost răsplătiți cu ropote de aplauze, fiind nevoiți să revină pe scenă cu trei bis-uri, spre încântarea publicului.

Atmosfera a fost una foarte firească și caldă, simțindu-ne ca acasă. Tenorul a început primul lied cu forța eroică cu care este obișnuit din repertoriul său curent, uitând pentru o secundă că nu cântă Wagner, dar pianistul i-a atras atenția, sub forma unei glume muzicale faptul că de această dată nu cântă repertoriu wagnerian, ci Mozart care a destins atmosfera, iar apoi recitalul a continuat… Probabil că alegerea repertoriului a fost influențată și de faptul că tenorul a fost laureatul Concursului de Interpretare Mozart. După calupul mozartian, pianistul Cadmiel Boțac ne-a încântat cu Alborada del gracioso, cea de a patra parte a suitei pentru pian Miroirs (Oglinzi) dedicată de către Maurice Ravel unui membru al grupului avangardist de artiști francezi, Les Apaches, Michel-Dimitri Calvocoressi. Dificultatea lucrării o transformă pe aceasta într-o provocare tehnică, compozitorul încorporând teme de inspirație spaniolă în complicatele sale linii melodice. Înainte de a lua o scurtă pauză între cele două părți ale recitalului, cei doi au interpretat ciclul de lieduri Liederkreis, op.39 de Robert Schumann. Este considerat unul dintre cele mai frumoase cicluri de lieduri ale secolului al XIX-lea. Schumann a început să-l compună în mai 1840, anul în care el a compus un număr mare de lieduri și care este cunoscut ca Liederjahr (anul liedurilor) în creația sa. Din punct de vedere expresiv, stările exprimate prin muzică sunt cu preponderență extazul sau melancolia, iar ocazional, se observă și o aură a misterului, fie în lacrimile inexplicabile ale miresei în Auf einer Burg sau în supranaturalul din Waldesgesprach. Acest ciclul de lieduri expune rafinamentul cu care Schumann a compus lieduri. Pianul devine un element mai important, „construind” tabloul acțiunii și efectele dorite. Cea de a doua parte a debutat cu Sonata pentru pian nr.9 în Re major, KV 311 de Wolfgang Amadeus Mozart, interpretată de tânărul pianist. În aceste lucrări, se observă dezvoltarea expresiei mozartiene, asimilând nu doar caracteristicile lucrărilor compozitorilor de la Mannheim, dar și influențe de la Haydn în ceea ce privește utilizarea formei de sonată în prima și a doua parte într-o lucrare instrumentală pluripartită. Lucrarea are trei părți: Allegro, Andante con espressione și Rondeau: Allegro. Partea mult așteptată a recitalului a fost lăsată pe final, iar aici mă refer la spectaculoasele arii de cameră ale lui Puccini, lucrări care sunt prea puțin prezente în cadrul repertoriul cântăreților. Materialul melodic și armonic din așa-zisele sale „lieduri” este complet diferit de cel pe care îl găsim în operele sale, deși liniile melodice sunt deseori refolosite în acestea. De exemplu, tema ariei Sole ed amore este refolosită de compozitor în La Bohème, iar aici putem recunoaște clar stilul puccinian, fraza întinsă și armonia sa inconfundabilă. Aplauzele publicului au convins interpreții să mai rămână în fața noastră, pentru încă trei momente speciale, liedul Après un rêve de Gabriel Fauré, La Belle de Cadix și repetarea ariei da camera Avanti Urania!

Le mulțumim celor doi minunați interpreți pentru o seară specială și sperăm că vom avea ocazia să-i mai vedem în viitorul foarte apropiat în această formulă! Pe tenorul Marius Vlad Budoiu vom avea ocazia să-l vedem interpretând un rol foarte aproape de sufletul său, rolul titular din opera Otello de Giuseppe Verdi, pe 14 noiembrie, la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, un spectacol tare așteptat de către iubitorii genului de operă, iar lui Cadmiel îi doresc tot mai mult succes pe parcursul carierei sale, care este deja fulminantă, pentru că munca sa merită să fie răsplătită cu vârf și îndesat!

Kisses, Bianca

3

You might also like