Stagiunea 2015-2016 debutează cu Werther

Duminică, 4 octombrie 2015, stagiunea 2015-2016 a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și-a deschis porțile cu un spectacol în premieră, îndelung ovaționat de către sala plină de iubitori de operă, Werther de Jules Massenet. Am fost, bineînțeles, prezentă la magistralul eveniment, mai ales că acest spectacol a reprezentat și prima întâlnire a mea cu muzica franceză de operă face to face și pot spune că a fost love at the first sight, și vă voi împărtăși această experiență.

Am stat cu sufletul la gură încă de când am auzit că noua stagiune se va deschide cu acest titlu total nou pentru mine. Nu vreau să pretind că sunt vreo atotștiutoare, pentru că nu este nimic mai neadevărat, dar am văzut foarte multe titluri de operă, unele dintre ele de până la 5-6 ori. Nu mă plictisesc niciodată, întotdeauna descopăr ceva nou și privesc muzica dintr-un alt unghi, dar trebuie să recunosc că atunci când am ocazia să ascult o operă pentru prima dată… am fluturi în stomac. Cu Werther a fost chiar mai mult de atât. Nu a fost doar o operă nouă pentru mine, ci prima operă a compozitorului Jules Massenet și prima operă franceză audiată. Pot spune că am pășit în clădirea operei cu o emoție aparte, iar așteptarea a fost recompensată.

M-am documentat înainte și am aflat câteva lucruri foarte interesante atât despre operă, cât și despre cartea după care a fost scrisă. Johann Wolfgang von Goethe scrie romanul Suferințele tânărului Werther în primii ani de după 1770, când iluminismul german trecea printr-o perioadă de convulsie, de căutări și articulări spre o nouă treaptă. Noua mișcare literară își căuta seve noi, acele piese de rezistență care trebuiau să răstoarne cultul iluminist și să afirme natura, simțirea și emoția. Scrisă în doar două luni, cartea este recunoscută pe loc drept întruchiparea tuturor căutărilor de până atunci și, peste noapte, pe străzi, în universități, în cafenele și în saloanele literare, toată lumea vorbea despre ea, iar sinuciderile din dragoste devin un fenomen de masă. Pentru Goethe iubirea e dincolo de voință, la fel ca în tragedia greacă, e destinul. Destinul plasează sentimentele deasupra voinței umane, abstractizează iubirea lui Wether, constrâns să își urmeze destinul dincolo de libertate. Când Jules Massenet a decis să transforme romanul într-o operă, acesta era celebru deja de 182 de ani. Compozitor romantic prin excelență, nu este de mirare că Massenet a ales romanul lui Goethe ca subiect. Muzica sa pune accentul mai puțin pe poveste și mai mult pe trăirile interioare și pe traseul emoțional și psihologic al personajelor.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu drama lui Werther, acțiunea se petrece în Wetzlar, lângă Frankfurt, în anul 1780 și este o poveste de dragoste imposibilă între Werther și Charlotte, care se încheie cu moartea prin sinucidere a protagonistului. Rolurile principale au fost interpretate de către tenorul Călin Brătescu și mezzosoprana Iulia Merca, care au făcut publicul să izbucnească în aplauze și în lacrimi deopotrivă la finalul operei. Aria celebră a tenorului, Pourquoi me reveiller, a fost unul dintre cele mai pline de emoție momente din spectacol, care poate fi cu greu descris în cuvinte. De apreciat este și prestația sopranei Diana Țugui, care a interpretat rolul Sophiei, sora mai mică al Charlottei, cu o delicatețe și o inocență prețioasă. O altă prezență care nu poate fi trecută cu vederea este cea a Corului Junior VIP, pregătit de Anca Mona Mariaș, care a jucat rolul fraților mai mici ai Charlottei.

Decorul a fost unul simplu, dar plin de însemnătate, pe scenă fiind prezent un copac al vieții care veghează asupra parcursului personajelor. Regia spectacolului, de o sensibilitate rar întâlnită, a fost creată de regizorul francez Nadine Duffaut și de scenograful Louise Desire, iar la pregătirea artistică a soliștilor a participat însăși mezzo-soprana Viorica Cortez, care a strălucit în rolul Charlottei pe toate scenele importante ale lumii.

Minunatele fotografii pe care le-am folosit în această postare au fost făcute de cel mai talentat fotograf, Nicu Cherciu, și le puteți admira pe toate pe pagina de Facebook a Operei Naționale Române Cluj-Napoca. Ne întâlnim la operă!

Kisses, Bianca

1

You might also like