Stagiunea 2018-2019, cu succes

Sunt oficial în vacanță de vreo săptămână bună. Bine, vorba vine „vacanță”. Este cea mai productivo-muncitorească vacanță since highschool graduation, însă nu voi deschide încă acest subiect, pentru că sunt foarte superstițioasă & I don’t wanna jinx it.

Cât despre „stagiunea mea 2018-2019”, aceasta este declarată fără echivoc cea mai frumoasă! Genul acela de perioadă care te pune pe șinele alea bune, ce vine după „the storm that cleans your path”, despre care am mai vorbit.

Let me be basic: #blessed.

Așadar, am început „stagiunea” în luna octombrie cu un interviu plin de încărcătură emoțională, realizat alături de Andrada Roșu-Vaida, întru memoria tatălui său, basul Gheorghe Roșu. Îi mulțumesc încă o dată dragii și mult admiratei Andrada pentru amabilitatea, înțelepciunea și altruismul cu care a răspuns invitației mele! 

Bineînțeles că, după cum spune și vorba englezului, „sometimes you win, sometimes you learn”, pe parcursul acestui an am avut și „onoarea” de face parte din anumite proiecte în aparență nobile, în esență… din care, însă, am învățat foarte multe lucruri (mostly despre cum nu se face). Mulțumesc! Toate-s îngăduite, da’ nu toate-s cu folos, știți voi…

Trecând de la „gusturi amare” la gust de tort și lollipops, am avut cea mai frumoasă zi de naștere la împlinirea unei și mai frumoase vârste care se citește la fel și de la stânga, și de la dreapta, pentru care trebuie să le mulțumesc tuturor dragilor mei prieteni și fabuloasei Nicoleta Pop!

După o vacanță christmassy, înveșmântată cu miros de cozonac, friptură, brad, portocale și, bineînțeles, licență, am respectat tradiția de a-mi vizita prietenii din București în luna ianuarie. Aflându-mă în preajma primului teatru liric din țară, n-am rezistat. M-a chemat datoria și am scris, lucru pe care-l fac foarte rar de o bună vreme încoace. Impresiile despre escapada bucureșteană, dar și despre spectacolele văzute acolo, cu un simplu click aici. Nu că vreau să vă ameninț, dragi prieteni bucureșteni, dar mă întorc foarte curând la voi și stau. Stau mult!

P.S.: Tot cu Mc să mă așteptați. Mersi!

Când are loc o astfel de trecere în revistă, tindem să vedem doar vârfurile de iceberg, când, de fapt, cele care fac diferența sunt miile de ore de studiu, de research, de muncă și bătaie de cap. Fără acestea n-ar fi fost posibil nimic dintre cele pe care urmează să le enumăr. 

Pe 16 aprilie, datorită profesoarelor mele minunate Coco Ghenceanu și Mihaela Sandu, am avut primul meu rol într-un spectacol de operă, spectacolul La Finta Giardiniera (fragmente) de Wolfgang Amadeus Mozart, pe scena Sală Studio a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, alături de minunații mei colegi. Oricât de mult m-am contrazis cu această Serpetta pe care am interpretat-o (are personalitate gagica), n-o s-o uit niciodată, pentru că este temelia a tot ceea ce s-a întâmplat în continuare și a tot ceea ce urmează să se întâmple. Mai multe despre acest eveniment, aici.

Luna mai, luna mea preferată din această stagiune. Luna mai a fost despre recunoștință și despre confirmareDespre muncă răsplătită de satisfacții incomensurabile. 19 mai 2019, reconcilierea mea cu vocea într-un recital cu un titlu în concordanță, Mulțumesc profesorului meu! Deși timpul a trecut, cuvintele par la fel de mici în a descrie acest eveniment. N-aș dori să mă repet, așa că vă îndrum către articolul dedicat acestui eveniment.

La nici 2h după acest frumos eveniment, luam drumul Iașului, unde avea loc cea de a 3-a ediție a Festivalului Operelor Independente. Așadar, cea de-a doua reprezentație a spectacolului La Finta Giardiniera cunoaște o nouă scenă, un nou public, alături de sora sa mai mare, spectacolul The Old Maid and the Thief de Gian Carlo Menotti. Iașul este mereu o idee bună for so many reasons, iar detaliile sunt aici. Felicitări încă o dată tuturor participanților!

La final de mai a venit și cel de-al doilea interviu al „stagiunii”, cel realizat alături de tenorul Teodor Ilincăi, cu ocazia debutului său clujean în rolul lui Calaf. Mulțumesc încă o dată, Teodor, și la mai multe ocazii de a te asculta pe scenele țării! Click here

Luna iunie se poate citi, de asemenea, sesiune, absolvire, licență. Mult stres urmat de și mai multe satisfacții și o distracție pe cinste la banchetul de absolvire, bineînțeles. Am fost atât de mândră că am absolvit, încât v-am umplut newsfeed-ul cu poze și îmi cer scuze pe această cale. Trebuia să mă descarc! Bine, probabil că așa voi face și la anul. Și peste doi. Și peste trei. Fiindcă, da, dacă toate se vor întâmpla așa cum îmi doresc, voi absolvi câte ceva în fiecare an din următorii trei de acum încolo. După cum spuneam, I don’t wana jinx it. Toate la timpul lor. Până atunci, check my graduation post

Bineînțeles, n-am cum să uit de a treia și cea mai importantă, aș îndrăzni să zic, reprezentație a Fintei, spectacolul de licență al colegilor mei dragi! Vă mulțumesc, dragilor, vouă și doamnelor profesoare, pentru toate cele trei reprezentații, dar mai ales pentru sutele de ore de repetiții unde m-ați suportat, mai ales atunci când eram sleep deprived din cauza licenței, și vă felicit din suflet! A fost o onoare. Chapeau bas!

În așteptarea marii zile de susținere a lucrării de licență, am primit cel mai frumos cadou, publicarea celui de al treilea interviu al meu pe site-ul oficial al Festivalului Internațional „George Enescu”. Interviul cu compozitorul Iain Bell poate fi citit aici și are o însemnătate aparte. Iain este cel datorită căruia am știut încă din 2017 despre ce vreau să scriu lucrarea de licență. După cum am mărturisit anterior, l-am cunoscut pe compozitorul Iain Bell la unul dintre Concertele Muzicii Secolului XXI din cadrul Festivalului George Enescu, unde Adela Zaharia tocmai interpretase aria nebuniei din prima operă a compozitorului A Harlot’s Progress. A fost dragoste la prima audiție și, astfel, scena nebuniei este tema licenței mele. Cuvintele sunt mult prea puține pentru a-mi exprima entuziasmul, dar trebuie să mulțumesc tuturor celor care au făcut această întâlnire, dintre mine și compozitorul Iain Bell, posibilă și să vă promit că seria de colaborări va continua cu siguranță în viitorul cel mai apropiat, pentru că – SPOILER – ne vedem și anul acesta la Festivalul „Enescu”!

Cam atât de minunată a fost stagiunea mea. Mai vorbim în toamnă despre această vară plină, plină de planuri. Până atunci, mulțumesc pentru fiecare click, like, share și view! 

3

You might also like