Ștefan Pop & Friends, la Bistrița

După 2 ani, Ștefan Pop s-a întors acasă și a deschis ediția de anul acesta a Târgului Mare al Bistriței cu un concert de arii și duete din opere și operete, spre încântarea melomanilor din micuțul nostru orășel! După cum chiar solistul a dezvăluit în interviul pe care l-am realizat cu aceasta, inițial s-a dorit organizarea unui eveniment complex, asemănător conceptului „Pavarotii și prietenii”, care să poată fi vizionat în direct la televiziunile naționale, dar din cauza unor neînțelegeri birocratice de ordin financiar acest lucru nu a fost posibil. De asemenea, până în ultimul moment, era cunoscut faptul că alături de tenor pe scenă va urca soprana Anita Hartig. Din motive mai mult sau mai puțin cunoscute, aceasta nu a mai putut onora angajamentul, iar „distribuția” serii a fost completată de soprana Cristina Păsăroiu și basul Alin Anca, acompaniați de Noua Orchestră Transilvană, sub bagheta dirijorului Cristian Sandu.

Conform afișului, concertul Ștefan Pop & Friends ar fi trebuit să înceapă la ora 20:00, pe Pietonalul „Liviu Rebrenu”. Au fost amplasate scaune pentru cei care au dorit să asiste la concert, dar, din păcate, nu toate au fost ocupate. O altă dovadă că publicul bistrițean de muzica clasică este mult prea puțin… Cei care am ajuns cu ceva timp înainte, pentru a ocupa un loc calitativ, am fost surprinși în mod neplăcut când discursurile, distincțiile și micile momente artistice au întârziat începerea concertului cu nu mai puțin de 40 de minute!!! Toate aceste momente, drăguțe de altfel, n-ar fi deranjat pe nimeni dacă nu ar fi ocupat spațiul temporal în care noi, iubitorii de muzică, ne așteptam să ne delectăm. Putem spune că am fost puțin… mințiți?!

Trecând peste acest inconvenient, la 20:40, Noua Orchestră Transilvană a urcat pe scenă, alături de dirijorul serii, Cristian Sandu. Seara s-a deschis cu uvertura operei Norma de Vincenzo Bellini, iar repertoriul abordat de soliști nu a fost în totalitate cel tradițional acestui tip de concerte. Doresc să-l felicit pe tenorul Ștefan Pop pentru felul în care și-a ales partenerii de scenă, dar și pentru lucrările pe care le-a adus în fața noastră. Cine s-ar fi așteptat la fragmente din Luisa Miller de Giuseppe Verdi sau din La Gioconda de Amilcare Ponchielli?! De asemenea, aria Mult mă-ntreabă inima de Tiberiu Brediceanu, pe care tenorul a interpretat-o este o pagină românească de o valoare muzicală și emoțională incredibilă care este neglijată de majoritatea interpreților din cauza dificultății. M-am bucurat să o reascult după foarte, foarte mult timp! Soprana Cristina Păsăroiu nu a ieșit prea mult din tiparul repertoriul obișnuit de concert, aducând pe scenă aria Rusalkăi din opera omonimă de Antonín Dvořák, aria Meine Lippen, sie küssen so heiß (opereta Giuditta de Franz Lehár) și celebra Muzica a lui George Grigoriu. O surpriză extrem de plăcută din toate punctele de vedere a fost basul Alin Anca. Solistul a interpretat unele dintre cele mai dificile și frumoase deopotrivă arii scrise pentru vocea sa, precum La calunnia din opera Bărbierul din Sevilla și Le veau d’or din Faust de Gounod. După un alt moment orchestral, uvertura operetei O noapte la Veneția de Strauss, am putut asculta un calup de duete, concertul încheiindu-se cu celebrul Brindisi din La Traviata de Verdi. Artificiile de podea de pe marginea scenei care au însoțit momentul de final, deși spectaculoase, nu au fost cea mai bună idee, pentru că inhalarea fumul nu face casă bună cu respirația profundă, atât de necesară cântului de operă.

În ceea ce privește performanța vocală a celor trei soliști, nu pot decât să spun că sonorizarea nu a permis trecerea întregii bogății armonice și frumuseții timbrale spre public. Vorbim despre trei tineri cântăreți de talie internațională, care au făcut tot ce au putut mai bine și mai frumos, în condițiile date. Bravi și sper că vom mai avea parte curând de astfel de artiști pe scenele din orașul nostru, la fel cum sper că publicul se va educa în a aprecia și a se comporta corespunzător acestui tip de evenimente, fie și în aer liber!

Am spus întotdeauna și susțin: fiecare instituție de cultură, indiferent de dimensiunile sale, are nevoie de un secretar muzical cu studii aprofundate în domeniu, pentru că s-ar vedea diferențe majore în organizarea evenimentelor, de la programele de sală și până la… educarea publicului. Felicit, cu toate acestea, organizatorii pentru că ne-au oferit un asemenea concert! Este o mare oportunitate pentru bistrițeni să aibă ocazia de a asculta muzică de operă, în special pentru că orașul nostru nu dispune nici de un teatru liric și nici de o filarmonică, iar prea puțini au ocazia de a participa la concertele și spectacolele teatrelor din țară. Vă mulțumim și așteptăm cu entuziasm următoarele concerte!

3

You might also like