Turandot la Opera Națională Română din Cluj

Deși au trecut două săptămâni de la acest spectacol, evenimentul nu poate fi lăsat neobservat de către mine, fiind una dintre cele mai bune reprezentații ale acestei opere pe care le-am văzut vreodată. Astfel, îmi cer scuze pentru întârziere și promit să mă revanșez descriind în cel mai mic detaliu experiența cu adevărat specială de care publicul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca a avut parte duminică, 3 aprilie. Turandot atrage întotdeauna un număr impresionant de melomani, iar acest spectacol nu a făcut excepție. Sala plină a fost transpusă pentru aproximativ trei ore în Peking, cunoscut în zilele noastre ca Beijing, cu multe sute de ani în urmă prin intermediul interpretării desăvârșite a soliștilor, dar și prin amprenta tradițională adusă de dirijorul Jin Wang.

Capodopera pucciniană se bazează pe un basm persan din colecția dramaturgului Carlo Gozzi, 1001 de zile, ce spune fermecătoarea poveste de dragoste dintre preafrumoasa Prințesă Turandot, care jură să nu aparțină niciunui bărbat, și misteriosul Prinț, Calaf, care o cucerește prin curaj și abilitate. Partitura a fost ultima operă scrisă și neterminată de Puccini, înainte de moartea acestuia, partea finală a partiturii, actul al treilea, fiind așternută de compozitor doar pe o ciornă. Franco Alfano este cel care desăvârşeşte opera lui Puccini, iar tema muzicală a ariei Nessun dorma, în varianta propusă de acesta, produce o apariție triumfală la sfârșitul operei. Premiera mondială a operei Turandot a avut loc la doi ani după moartea compozitorului, atingând un succes fulminant și impresionând publicul cu intervenția dirijorului la punctul în care Puccini a însemnat ultimele note, spunând: „în acest moment, maestrul a pus jos pana”. Viva Puccini! este ceea ce a răsunat cu entuziasm în sala de spectacol a acelei seri și cu ocazia fiecărei noi reprezentații a operei dominată de extreme, emoții profunde și legende.

În rolul titular am avut plăcerea de a o asculta pe soprana de origine rusă, Olga Perrier, absolventă a prestigioasei Academii de Muzică din Odessa și deținătoare a numeroase premii, printre care se numără Premiul I și Premiul Publicului la cea de a 31-a ediție a concursului internațional Antonin Dvorak din Cehia (2001) și la cea de a 38-a ediție a concursului internațional Toti Dal Monte în anul 2008, când a debutat cu rolul Tosca pe scena italiană. În repertoriul său se numără și Tatiana (Evgheni Oneghin), Leonora (Il Travatore), Mimi și Musetta (La Boheme), Micaela (Carmen), Amelia (Un Ballo in Maschera), Aida, Cio-Cio San (Madama Butterfly). Vocea masivă și sonoră a sopranei a creat și din punct de vedere auditiv o imagine corespunzâtoare personajului, ilustrând caracterul său de neatins, statutul său mai presus de pământeni.

Rolul lui Calaf, al principelui necunoscut, a fost interpretat de către tenorul Marius Vlad Budoiu, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Rolul ofertant i-a dat încă o dată ocazia de a face cunoscută tehnica sa vocală desăvârșită, dar și talentul actoricesc. Aria celebră Nessun dorma a stârnit ropote de aplauze și chiar și bisuri din partea publicului, de care, însă, nu am avut parte. Astfel, tenorul a acaparat atenția publicului și, pot să spun chiar, că a devenit personajul principal al operei, în ciuda titlului acesteia. Ca de fiecare dată, un imens BRAVO!

În rolul lui Liu, soprana Diana Țugui a impresionat și emoționat publicul de la prima până la ultima notă. Atât din punct de vedere vocal, cât și din punct de vedere teatral, solista s-a întrecut pe ea însăși, oferind o interpretare, aș putea spune chiar, fără cusur. Frazele superbe și pianissimile din finalul ariei Signor, ascolta, dar și dramatismul debordant din Tu, che di gel sei cinta au scos acest personaj în evidență în interpretarea tinerei și extrem de talentatei soprane. Un sincer și plin de admirație BRAVA!

Ping (Cristian Hodrea), Pang (Sorin Lupu) și Pong (Eusebiu Huțan), în opinia mea, nota veselă a acestei opere, au fost interpretați admirabil de către cei trei soliști, dintre care doi pentru prima dată în aceste roluri, în ciuda partiturii dificile, atât din punct de vedere vocal, cât și din punct de vedere muzical, care cere și o disponibilitate foarte mare pentru mișcare scenică și o degajare aparte. Baritonul Cristian Hodrea a avut o interpretare plină de siguranță și de energie, iar din punct de vedere vocal s-a remarcat cel mai tânăr dintre cei trei, tenorul Eusebiu Huțan, student în anul II la specializarea canto clasic la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, care a dus la bun sfârșit într-un mod admirabil partitura dificilă chiar și pentru un interpret cu experiență. Timbrul său deosebit, dar și posibilități vocale prefigurează o carieră de mare succes în fața acestuia.

În rolul lui Timur, Regele detronat al Tartariei, a fost baritonul Simonfi Sandor, în rolul Împăratului l-am ascultat pe Ruslan Bârlea, actorul cu o voce care merită dezvoltată și care progresează formidabil de la un spectacol la altul, fiind prezent și în rolul Triquet din opera Evgheni Oneghin, iar în rolul Mandarinului am avut plăcerea de-al asculta pe basul Petre Burcă. Deși într-un rol mic, acesta s-a făcut, ca de obicei, remarcat prin prezența sa scenică marcantă.

Dirijorul Jin Wang, originar din China, a dat orchestrei o energie și o forță aparte, fiind chiar greu să recunosc sonoritatea orchestrei Operei Naționale Române din Cluj-Napoca la primele acorduri. Am simțit tradiționalul chinez în interpretarea acestora, dar și un volum sonor mult mai mare decât de obicei, ceea ce a introdus publicul în lumea fantastică a acțiunii. Acesta a studiat la Conservatorul din Beijing și la Universitatea de Muzică din Viena cu profesorii precum Karl Österreicher, Leopold Hager, Zubin Mehta și Leonard Bernstein. A lucrat ca asistent a lui  Peter Eötvös și Vaclav Neumann și este câștigătorul a 8 competiții internaționale în Europa, precum Prague Spring în Republica Cehă, Malko în Copenhaga și Toscanini în Parma, Italia.

Felicit încă o dată întreaga distribuție, dar și personalul din spatele scenei și conducerea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca pentru acest spectacol extraordinar! Mulțumim că ne oferiți asemenea seri și sperăm că de acum încolo vom avea parte de tot mai multe reprezentații atât de reușite! Fotografiile sunt realizate de talentatul fotograf Nicu Cherciu, căruia îi mulțumesc și pe care îl felicit. Sper să ne vedem la Opera Națională Română din Cluj-Napoca și la următoarele reprezentații, la opera La Forza del Destino de Giuseppe Verdi pe 17 aprilie și la evenimentele pentru copii care au loc în cadrul programului „Școala altfel” în 18 și 21 aprilie, dar și la Gala Shakespeare 400 din 20 aprilie. Ne vedem la operă!

Kisses, Bianca

1

You might also like